Vis de Crăciun, acasă

Este începutul lui decembrie și este zăpadă aici. Multă zăpadă, așa cum era pe vremuri acasă. Și asta mă duce cu gândul acolo unde mi-e dorul... acasă.
Mă gândesc că va fi primul Crăciun petrecut cu soția mea și îngerașul nostru, în căsuța noastră și visez...

Visez cum vom savura un ceai cald, vom testa bunătăți făcute în casă, vom depăna amintiri din ultimul an, probabil ne vom uita la poze și voi recupera o fărâmă din cele două luni pierdute din viața fiului meu. Și visez cum îi voi ține în brațe pe amândoi, voi închide ochii și voi rosti o rugaciune de mulțumire lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dăruit în anul acesta... Mai visez cum ne vom opri cu toții și, după ce vom desface cadourile vom cânta o colindă împreună și apoi vom aștepta prietenii care vor veni să ne colinde. Va fi un grup mare și vor cânta foarte frumos. Îi vom invita în casă și, după ce se vor încălzi vom cânta cu ei încă o colindă. Și visez cum, odată rămași singuri din nou, preaiubiții o să adoarmă. Ea pe brațul meu stâng, el pe brațul drept iar eu... iar eu nu o sa dorm nici o clipă pentru că voi sta să îi privesc, la lumina discretă din bradul împodobit. Pentru că nu vreau să mai ratez nici un moment... Mi-a fost asa de dor de voi...

Până de curând, piesa asta nu puteam să o ascult decât până la jumătate...