119 ani de la moartea lui Mihai Eminescu

Ca sa marchez implinirea , in 15 iunie ,a 119 ani de la moartea lui Mihai Eminescu, vreau sa va reamintesc de o poezie a poetului roman. E si un exercitiu de gandire rationala.

GLOSSA



Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.


Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.


Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.


Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.


Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.


Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.


Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.


De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.


Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

Cand imi amintesc ca sunt leu...

Cineva care a plecat(...) mi-a lasat o mostenire pretioasa pentru mine. Mi-a lasat niste cuvinte pe care le citesc de fiecare data cand am nevoie sa mai trec un hop,de fiecare data cand sunt gata-gata sa renunt.
E o poezie la care nu ii stiu nici titlul , nici autorul.
Sun cam asa:

O lupta ne-ncetata e ziua sa-ti castigi
Sa nu fi , deci fricos, batrane leu!
Sa stai cu fruntea sus-asta e greu!
Usor e sa plangi ca ai ratat si sa mori
Sa te tarasti ca un rac, e usor
Dar sa lupti, si sa lupti cand nu mai speri-
Nu e oare cea mai mare sansa a noastra, a tuturor?
Si chiar de iesi din carncena incaereare
Distrus si frant si ingrozit...
Macar odara mai incearca...
E-asa usor sa mori...
Dar sa ramai in viara...
Asta e greu!