Un tip de om pervers...

... este acel "crestin" care iti aminteste ca dragostea te indeamna sa cauti folosul celuilalt, atunci cand "celalalt" este chiar el.

In autobuz pe canicula

Cei care circula cu autobuzul cred ca urasc cel mai tare canicula. Asta pentru ca temperatura din autobuze este deobicei mai mare decat cea de afara, iar faptul ca este vrba de transport "in comun" complica si mai tare situatia, disconfortul calatoriei fiind peste limita suportabila a celor sensibili. Zilele acestea am cirulat cu autobuzul si am avut ocazia sa ma gandesc la cateva sfaturi la care m-am gandit pentru a face calatoria ta si a celor din jur mai putin neplacuta atunci cand circuli cu mijloacele de transport in comun:

In primul rand, evita sa calatoresti cand e foarte cald. Daca poti, programeaza-ti iesirile seara cand se lasa racoarea sau dimineata devreme. Ia in calcul si ideea mersului pe jos, mai ales daca drumul tau trece printr-un parc sau pe langa o apa.

Daca, totusi esti nevoit sa circuli cu autobuzul pe canicula, ai mare grija la igiena personala. Fi sigur ca ai timp sa faci dus si ca folosesti un deodorant suficient de puternic incat sa nu te lase sa transpiri, dar suficient de "soft" incat sa nu miroase prea tare. Cand e cald orice miros ne deranjeaza. E adevarat, cel de transpiratie, e cel mai neplacut. Daca stii ca ai de facut mai multe drumuri si de obieci ai probleme cu transpiratia, poti sa iti iei cu tine un deodorant si un tricou de schimb. Acum e usor sa gasesti o toaleta unde sa te schimbi. Iti vei multumi pentru ca ai avu aceasta inspiratie!

Daca este aglomerat: Cand te stii transpirat, evita sa ridici mana ca sa te tii de bara: nimic nu e mai neplacut decat sa fi "expus direct" la ... secretiile vecinului de "bara"! O posibila sursa de miros neplacut poate fi si respiratia de foarte aproape a celui din fata ta, asa ca, pe langa spalatul normal al dintilor, mai ales daca fumezi, ia cu tine si o guma de mestecat.

Chiar daca e aglomerat, evita sa invadezi spatiul "intim" al celor de langa tine. Cum poti sa faci asta? Din privire: nu este necesar sa iti tintesti privirea direct pe cel din fata ta: acesta se va simti inconfortabil si efectul psihologic resimtit va fi ca aglomeratia i se va parea si mai mare. Chiar daca iti place acea persoana, crede-ma! Flirtul in conditii de aglomeratie, caldura si miros urat... are slabe sanse sa inregistreze succes!

Daca sunt persoane in varsta langa tine, ceda-le locul de pe scaun. Nu e doar o elementara regula de bun simt, dar persoanele in varsta pot suferi grav in astfel de conditii. S-ar putea sa te trezesti ca lesina langa tine!

Cu siguranta cu totii stiti aceste lucruri, insa uneori e bine ca ele sa fie amintite si repectate, pe principiul "ce tie nu iti place, altuia nu face". Respectandu-ne pe noi si pe cei din jur, ne putem face canicula mai usoara.

Ipocritule!

Nu va speriati, nu incep un razboi de declaratii cu vre-un blogger sau ziarist (chiar daca e la moda, ma abtin). Si nici nu imi place sa imi jignesc cititorii. Imaginati-va ca la mine se refera apelativul din titlu!

Am cunoscut o mana de oameni si am trecut prin cateva experiente in viata. Multe, putine, nu stiu, dar suficiente incat sa realizez ca eu, tu si noi toti suntem ipocriti din fire.

Am ramas dezamagit de mine cand am vazut cu cata indarjire pot sa critic pe cineva si sa il condamn pentru greseli, pacate facute cu voia sau fara voie. Si asta doar pentru ca pacaul lui a ajuns public si pacatul (sau greseala) mea e stiuta doar de mine. Sunt in stare sa condamnam in piata publica pe drept, sau pe nedrept pt oricine, atata vreme cat nimeni nu stie cu ce am gresit eu. Poate nu am facut greseala pentru care te condamn azi pe tine, dar poate ieri, eu am facut altele, chiar mai grave. Le tin pentru mine, dar pe tine te condamn public!

Stim cu totii exemplul biblic in care Isus le-a cerut celor care se cred fara pacat sa arunce primii cu piatra in femeia prinsa in pacat. Fariseii aceia au s-au rusinat si au capitulat, dar noi am fi in stare sa si aruncam cu piatra, chiar daca ne stim la fel de gresitori!

Tendinta noastra de a critica pe altii si de a fi buni cu noi insine se rasfrange in multe aspecte ale vietii noastre. Sub pretextul ca ne plac lucrurile bine facute, suntem capabili sa distrugem munca cuiva care a indraznit sa fie om si sa faca ceva imperfect.Vedem realitatea din jurul nostru intr-un mod distorsionat si partinitor: un politist care ia mita pentru a inchide ochii la greseala cuiva e un corupt si un nenorocit, dar acelasi politist este "de treaba" ca a inteles ca si eu sunt om si m-a iertat pentru abaterea mea, dupa ce i-am dat si lui "de un suc".
Functionarul de la ghiseu trebuie sa fie non-stop la dispozitie si sa fie amabil. Mi-e usor sa zic asta atata timp cat jobul meu imi permite sa imi iau o pauza (de blog) aproape atunci cand vreau eu!
Politicienii sunt corupti si hoti la drumul mare pentru ca fura, dar eu "m-am descurcat" atunci cand am reusit sa fac un mic artificiu si sa ocolesc plata unei dari...

Exemplele ar putea continua la nesfarsit. Psihologia explica aceasta tendinta de a condamna pe altii si de a ne scuza prin noi prin ceea ce numeste "erori de atribuire". Gata! avem si scuza stiintifica pentru asta. Dar scuza stiintifica nu ma face mai putin ipocrit!
Daca cineva s-a simtit jignit de titlul postarii sau de textul articolului, acela trebuie sa il reciteasca si sa caute in adancul sau sinceritatea si poate ii trece...

Fumatul este interzis. Bunul simt nu!

Asteptam astazi, intr-o statie de autobus... Eram in intarziere, dar parca nu vroiam sa vina repede autobusul... Stateam bine, la umbra, cufundat in gandurile mele...
Cred ca stateam prea bine, pentru ca doi domni s-au gandit sa imi strice dimineata, etalandu-si Polmolurile, Vinstonurile si lipsa bunului simt. Mai precis, se aseaza langa mine pe banca. Foarte aproape, desi banca era destul de mare... Fiind oameni crescuti in comunism, prima data am zambit in mine si am zis ca e vorba de o reminescenta a cozilor infinite la care au stat oamenii astia de-a lungul timpului.

Ce m-a deranjat, insa a fost ca amandoi si-au aprins cate o tigara si au inceput sa pufaie, fara sa le pese ca in stanga, respectiv in dreapta lor era un nefumator care nu le-a zis ca ar fi interesat sa fumeze pasiv.
Mi-am amintit ca in Romania, legea interzice fumatul in spatiile publice. Nu eram sigur daca e vorba de toate spatiile publice, sau doar de cele inchise. Ca atare, m-am ridicat fara sa spun nimic si am asteptat autobusul, ca un nefumator neindreptatit ce eram si ca un om fara replica la lipsa de bun simt aratata cu atata dezinvoltura.

M-am documentat intre timp si am vazut. Intr-adevar, legea se refera la spatiile publice inchise, iar statia de autobus e un spatiu public, semideschis, sa zicem. Dar totusi: Legea bunului simt char nu mai functioneaza? Respectul fata de cei din jur si fata de sanatatea lor?

Sa ma lase in pace pe mine toti batranii care acuza "tineretul" ca e necrescut si nu mai are respect fata de ceilalti! Pentru ca cei mai multi grosolani pe care i-am intalnit pe strada (la fel ca si azi) sunt oameni in varsta care cred ca numarul anilor in care au facut umbra pamantului le da automat dreptul de a fi respectati! In schimb, ei pot sa scuipe pe strada sau sa isi sufle mucii (scuzati expresia). Ei trebuie sa se plimbe gratis la ore de varf in autobuze ca sa isi faca piata, unde pretind si loc pe scaune, desi multi angajati si studenti exact la acea ora au de prins un curs sau de ajuns la servici... (si exemple de genul asta pot continua)
Sunt pentru respect, dar acesta trebuie sa fie reciproc.

Intorcandu-ma la fumat, tot de respect intre fumatori si nefumatori vorbeste si acest articol, poate il citeste cine trebuie.

Exemple de buna-crestere:

Cu dor de Campia...

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui" este unul din adevarurile ce mi le amintesc cu drag. Dar ceea ce face farmecul unui oras sunt oamenii care il locuiesc. Si oamenii care simt cel mai bine farmecul unui oras, sunt cei care sunt departe de el, dar carora sufletul de copil le-a ramas in orasul in care au invatat ... viata.

Am gasit in cartea de oaspeti a site-ului primariei cateva mesaje ale celor plecati demult din Campia Turzii, care isi varsa aici dorul de copilarie, de Campia, de ... acasa.

Domnul Emil locuieste in Statele Unite, dar traieste cu dor de Campia si de Ardeal:

Mi-am trait copilaria la Campia. La scoala se incalzea cu soba de teracota si se vindeau cornulete cu lapte la care si acum visez.Apoi au venit: d-l Iosifas cu Luceafarul, O scrisoare pierduta...D-l Salcudeanu ne tinea in priza la mate...D-na Mocanu facea sectiunea plantelor in creta colorata...La tenis ne imbia d-l Vaida - terenuri de zgura in Colonie (marea mea ratare).Vacantele la Aries la pescuit si scaldat (la Elevi) si in Cubic la o miuta.Mirosul ierbii cosite.Ardeal, Ardeal....Dar revin.

Fragmente din mesajul dnei Carmen,nascuta in Campia Turzii, dar cu resedinta in Statele Unite:

Bine v-am gasit pe internet. M-am nascut si am crescut in Cimpia Turzii, deci acasa pentru mine este Cimpia Turzii - Sarit. Mi-a venit dor de casa, asa ca m-am gindit sa calatoresc in timp uitindu-ma unde m-au purtat pasii odata. In sfirsit mai multe poze. As fi dorit sa vad "Casa Pionerilor" printre aceste poze. Este o cladire istorica si sint sigura ca are o istorie interesanta. Cred ca merita un loc de onoare pe acest web-page. . Oricum, este bine sa fii acasa. Cu prietenie celor de acasa, Carmen

Domnul Nelu locuieste in Constanta, dar pentru dansul dorul de Campia Turzii este la fel de mare:

Fac parte din generatia mai veche a orasului (am 58 ani) si am plecat la Constanta datorita fotbalului in anul 1970.De fiecare data revin cu mare placere si bucurie acasa,la draga mea mama si frumosul meu oras.

Frumoasa mea copilarie mi-am pertrecut-o la Campia.La Blocuri cu fratii Calean(Marin si Ilie) cu Doru Secui,Doru Radu,fratii Santei(Nelu,Mircea,Tica).Mult fotbal in CUBIC. Frumoasele si neuitatele SARBATORI DE IARNA,colinzi,zapada,bulgareala,sanius.Iarna parca toata Campia se aduna la sanius pe dealul de la Ferma. Nu se poate uita.Abia astept sa vin in concediu in frumosul meu oras.Am vizitat aproape 60(sasezeci!) de tari,dar nicaieri nu este mai frumos ca acolo,la Campia...Sunt locurile mele...

Alte amintiri din Campia Turzii, scrise din Bucuresti:

Am copilarit la Campia... Prin anii 60. Am urmat clasele la scoala care acum se numeste Pavel Dan. Cu d-nii Neamtu si Salcudean la mate, Iosifas la latina, Nemes (Chimu) la istorie, si altii. Foloseau materiale didactice, creta colorata, iar noi purtam uniforme. D-l Iosifas nu mai avea voie sa predea romana (i-a stat in gat Doina lui Eminescu), dar se razbuna punand in scena Luceafarul si O scrisoare pierduta. Serveam cornuletele de 80 de bani, Ariesul era curat, iar in Colonie se juca tenis...., scrie cineva care se semneaza "Amintiri De demult, Bucuresti, Romania"

Campia ramane orasul meu de suflet unde am copilarit bucuresteanca fiind. Pentru mine au povesti aparte locurile ca "centrul", "colonia" si bineinteles strada Florilor chiar daca peisajul nu s-a schimbat, acelasi oras proletar gri post-comunist, dar cu alta semnificatie pentru mine.
,marutiseste Anna.

Sunt rau si sarcastic

Eu aveam o parere buna despre mine. Ma stiam un tip rabdator, de treaba. Doua intamplari de astazi m-au facut sa imi schimb parerea despre mine.

Astazi am fost "nevoit" sa fac doua remarci acide pentru doi angajati de la doua banci diferite: "Imi cer scuze daca deranjez, pot sa revin mai tarziu" unui angajat BancPost dintr-o agentie in care batea doar vantul de la aer condititonat si, in care, din lipsa de clienti, domnul din spatele ghiseului aproape ca dormea. Am facut asta, pentru ca in mometnul in care i-am spus ce doresc, s-a uitat la mine cu o fata nesimtit de plictisita si a apucat hartia ca si cum i-as fi dat tone de poveri si nu o factura proforma.

Mai tarziu, o angajata a Bancii Transilvania, dupa ce ma pune sa completez inutil un formular cu niste date pe care tot a trebuit sa i le spun si in fata ghiseului, imi zice sa astept o secunda.
Incercand sa destind cumva atmosfera, ii spun zambind "a trecut o secunda". Ma asteptam sa zambeasca, dar in schimb zice "bine" cu o jumatate de gura si continua sa numere un teanc de bani. Ma gandeam ca ma va servi de indata ce va termina de numarat teancul de bani din mana, dar nu! Avea de gand sa numere vreo trei teancuri si apoi sa ma serveasca.
Atunci, fara sa mai zambesc, i-am zis, taios: "Vad ca va lipseste si simtul umorului si bunul simt". Abea atunci si-a intrerupt activitatea si m-a servit.

Stiu ca astazi am fost un om despre care cei doi au vorbit acasa la categoria "clienti nesuferiti". Dar, ca sa ma scuz adaug vechea vorba: "eu am fost bun, societatea ( a se citi fucntionarii fara bun simt) m-a schimbat!"

Curatarea "moderna" cu iz de balega

Campia Turzii este un oras curat. Multi din (ne)localnici ar fi de acord cu afirmatia asta. Si eu sunt de acord, doar daca prin "Campia Turzii" intelegem doar centrul si cartierul muncitoresc.
In Campia Turzii, se face curatenie prin mijloace moderne. Autoritatile au achizitionat autospeciale de ridicare a gunoiului (selectiv si eco!) si de spalare a strazilor. Toate bune si frumoase. Dar ia priviti cum se face curatarea starzilor, in cartierul Şarât!



Imaginile sunt filmate in aceasta dimineata, pe strada Traian. Marginea strazii este curatata, iar in mijlocul strazii avem dit-a-mai excrementele de la cai, vaci sau ce animale or mai fi avand localnicii prin curte.(Imi cer scuze pentru calitatea imaginii, sunt filmate cu telefonul)

Problema e ca strada aceasta, ca si multe altele din acest cartier sunt incluse in zona de impozitare B, ceea ce inseamna ca oamenii platesc pentru curatarea marginii drumului ca sa le fie lasata balega pe mijloc!

Voi ati plati pentru asa ceva?
In orasele voastre se spala strazile? Tot asa de bine?

Imaginea saptamanii: Tu ai ceva de spus?

Urmareste acest clip. Macar jumatate din el. Nu citi mai jos pana atunci.



Acum gandeste-te. Ce zici de omul asta? (Nu citi, mai jos, fa-ti o parere despre el).





Te-ai gandit? E tacanit rau omul? E un fanatic? Un demodat? Un antisocial? Un nebun pur si simplu?

Hai sa iti spun ce cred eu despre el. Omul asta e un crestin care implineste una dintre poruncile date in scriptura de a "duce Evanghelia la marginile lumii", " de a vorbi la rascruci de cai" despre ceea ce lui i se pare cel mai important. El are un mesaj pe care sa il transmita oamenilor. Si mai mult de atat, are CURAJUL sa o faca.

In ultima vreme m-am gandit mult la cateva aspecte... Oare eu ce am de spus lumii asteia? Daca as avea ocazia sa rostesc zece cuvinte pe care sa le auda sase miliarde de oameni, ce as spune? Dar oare as avea curajul sa spun ceea ce cred? As avea curajul sa ma expun si sa stau drept susutinandu-mi ideea?

Indiferent care ar fi ideea ta, ca te consideri un crestin, un ecologist, un pacifist, un anarhist, sau poate crezi cu tarie intr-o doctrina politica... te intreb... Ai ceva de spus? Ai curaj sa iti asumi consecintele a ceea ce tu spui?

E usor sa spui lucruri pe un blog din spatele unui monitor, sa lasi sa apara comentariile pe care tu le vrei... Dar poti sa iesi in strada cu ideile tale si cu persoana ta? Ai curaj pentru contact direct?

Inchei aceasta postare cu vorba unui filosof care suna (cam) asa: "Daca in viata nu ai un crez pentru care merita sa mori, atunci viata ta nu merita traita"...

Domnisoara Lenor

Astazi am intalnit(profesional vorbind) o domnisoara care, atunci cand a intrat in camera a adus cu ea o mireasma foarte puternica de flori si ceva iasomie. Stiti, chiar ca in reclamele la Lenor. Si stiti ceva? Nu ati vrea sa traiti senzatiile din acele reclame!
Mirosea frumos, dar mi s-a parut ciudat. Ala era miros de bebe, dulce si aproape intim. Nu il iei cu tine la interviu...
Te-ai astepta de la o domnisoara in prag de afirmare profesionala sa miroase altfel.
Nu stiu de ce, dar nu mi-a placut...

Un tanar serios

Pe cine mai auzi in ziua de azi sa zica " sunt un tanar serios"? Sau macar indemnul acesta, de a fi un tanar serios? Eu am auzit niste batrani vorbind de un prieten de-al meu si il descriau asa: "e un tanar serios." Atunci m-am gandit. Cat de demodat este sa fii serios?! Uitati-va pe hi5, pe facebook, bloguri sau ce site-uri mai vizitati. Cati isi pun la profile acest tag: "Serios". Nu, acum gasesti " sexy, funny, cool, super-tare, de treaba" si altele de genul.

Sau uitati-va la reclame: Toate vin cu sloganuri de genul "fii cool, fi tu insuti, esti la moda daca, just do it" etc. Probabil ca tinerii seriosi, nu doar ca nu sunt la moda dar nici nu cumpara haine la suprapret pentru ca sunt de firma, nu dau bani prea multi pe gadgeturi si nici nu cheltuie in cluburi. Ai zice ca nimeni nu are nevoie de tineri seriosi!

Si totusi:
Te duci la medic. Iti lasi poate viata pe seama lui intr-o operatie. Oare vei vrea sa fie un medic funny? Nu ar trebui sa fie un medic serios?
Sau poate ai nevoie de un om care sa iti zideasca casa. Trebuie sa fie cool omul, nu? Asa te asiguri ca nu va cadea casa pe tine? Nu, vei vrea un zidar serios!
Sau poate ai o fata care a luat-o pe cai gresite si a fugit de acasa. Te duci la un politist sexi sa o caute? Sau vei avea nevoie de un om devotat, serios?
Poate vei citi un ziar pentru ca vrei sa aflii o informatie concreta de care depinde cariera ta. Vei citi un jurnalist care "se descurca" sau vei aprecia un gazetar serios?

Peste ani, poate vei avea nevoie de un consilier, un profesor, un partener in afacere, un instalator, sau cine stie ce alt gen de profesionist. Mare grija! Construim generatie "cool" sau "sexy". De unde pretentie sa gasesti oameni seriosi?

Prea aproape de tine insuti

Cand intr-o incapere sunt mai multe persoane din care una miroase foarte natural, adica a transpiratie, toate celelalte persoane cauta sa stea cat mai departe de persoana respectiva.
Dar ma intreb: "Cum poate omul sa stea atat de aproape de el insusi cand miroase asa de crunt?"

In cele ce urmeaza o reclama foarte reusita. Ce patesti daca nu te speli.

What you see is what you get

Dacă ştii să vezi ceva bun în fiecare om, aproape toţi vor sfârşi prin a vedea ceva bun şi în tine.

Cum comentati acest citat?