Ipocritule!

Nu va speriati, nu incep un razboi de declaratii cu vre-un blogger sau ziarist (chiar daca e la moda, ma abtin). Si nici nu imi place sa imi jignesc cititorii. Imaginati-va ca la mine se refera apelativul din titlu!

Am cunoscut o mana de oameni si am trecut prin cateva experiente in viata. Multe, putine, nu stiu, dar suficiente incat sa realizez ca eu, tu si noi toti suntem ipocriti din fire.

Am ramas dezamagit de mine cand am vazut cu cata indarjire pot sa critic pe cineva si sa il condamn pentru greseli, pacate facute cu voia sau fara voie. Si asta doar pentru ca pacaul lui a ajuns public si pacatul (sau greseala) mea e stiuta doar de mine. Sunt in stare sa condamnam in piata publica pe drept, sau pe nedrept pt oricine, atata vreme cat nimeni nu stie cu ce am gresit eu. Poate nu am facut greseala pentru care te condamn azi pe tine, dar poate ieri, eu am facut altele, chiar mai grave. Le tin pentru mine, dar pe tine te condamn public!

Stim cu totii exemplul biblic in care Isus le-a cerut celor care se cred fara pacat sa arunce primii cu piatra in femeia prinsa in pacat. Fariseii aceia au s-au rusinat si au capitulat, dar noi am fi in stare sa si aruncam cu piatra, chiar daca ne stim la fel de gresitori!

Tendinta noastra de a critica pe altii si de a fi buni cu noi insine se rasfrange in multe aspecte ale vietii noastre. Sub pretextul ca ne plac lucrurile bine facute, suntem capabili sa distrugem munca cuiva care a indraznit sa fie om si sa faca ceva imperfect.Vedem realitatea din jurul nostru intr-un mod distorsionat si partinitor: un politist care ia mita pentru a inchide ochii la greseala cuiva e un corupt si un nenorocit, dar acelasi politist este "de treaba" ca a inteles ca si eu sunt om si m-a iertat pentru abaterea mea, dupa ce i-am dat si lui "de un suc".
Functionarul de la ghiseu trebuie sa fie non-stop la dispozitie si sa fie amabil. Mi-e usor sa zic asta atata timp cat jobul meu imi permite sa imi iau o pauza (de blog) aproape atunci cand vreau eu!
Politicienii sunt corupti si hoti la drumul mare pentru ca fura, dar eu "m-am descurcat" atunci cand am reusit sa fac un mic artificiu si sa ocolesc plata unei dari...

Exemplele ar putea continua la nesfarsit. Psihologia explica aceasta tendinta de a condamna pe altii si de a ne scuza prin noi prin ceea ce numeste "erori de atribuire". Gata! avem si scuza stiintifica pentru asta. Dar scuza stiintifica nu ma face mai putin ipocrit!
Daca cineva s-a simtit jignit de titlul postarii sau de textul articolului, acela trebuie sa il reciteasca si sa caute in adancul sau sinceritatea si poate ii trece...