10 dec. 2010

Eu și blogosfera locală

PE SCURT: O mână de oameni faini, cu care mă înțeleg bine, doar că fiecare luptă cu fiecare. Eu țin cu toți și sunt de partea nimănui.

DACĂ AI TIMP, CITEȘTE TOT:

Introducere

Sunt, printre altele, blogger. Am început cu entuziasm în mai 2008, urmând câteva exemple care mi-au fost la acel moment la îndemână. La început mi se părea că bloggingul are legătură cu presa, pentru că cei care aveau bloguri erau, mai toți jurnaliști. Apoi am ajuns foarte dezamăgit de presa locală, care în opinia mea, își pierduse credibilitatea și se murdărea mereu prin scandaluri între diverși ziariști.
Așa că blogurile deveneau mai interesante.

De atunci am tot scris, cu sau fără pauze, dar întotdeauna cu plăcere. Cel mai frumos lucru pe care mi l-a adus acest blog, a fost acela că am cunoscut oameni, pe unii doar virtual, pe alții și față în față. Frumos, nu? Problema e că mai toți din cei pe care i-am cunoscut și cu care am devenit, oarecum prieteni, sunt parcă toți dușmani între ei.

Datele problemei

Să-i luăm, pe rând: Gelu Florea. Un ziarist controversat, dar care se menține pe piață ca blogger și jurnalist. Cred că blogul lui a fost primul blog din zonă pe care l-am citit. Poate uneori nu am fost, de acord cu ceea ce scrie și nici cu modul de a scrie. Dar l-am și respectat pentru consecvență și unele materiale de presă. Am colaborat cu el de câteva ori, între bloggeri sau ca ziarist.

Zamfir Pop: L-am întâlnit după ce ne-am comentat reciproc blogurile. Am colaborat cu el și chiar am făcut împreună o campanie. Ne considerăm prieteni și vorbim în continuare, chiar dacă dânsul ma considera prieten pierdut de când m-am însurat :)

Rareș Morar și Andrei Boar sunt doi tipi faini, fiecare cu bloguri faine pentru genul lui. Discutăm pe net, ne-am zărit pe stradă. Tot respectul pentru Rareș care m-a ajutat când am avut nevoie.

La un moment dat, s-a pornit cu mare entuziasm întâlnirile cu bloggerii din CUA. Cel care a inițiat aceste întâlniri a fost Zamfir Pop. La aceste întâlniri i-am cunoscut pe Florin Coman, Alexandra, Ionuț, Oana, Alin Roșca, Zolty, Olimpiu sau Adia. Ne-am cunoscut, ne-am plăcut și atunci s-au pus bazele unui proiect comun, și anume blogul Cu pluta pe Arieș.

Problema

Bun. Acestea sunt personajele. Care este acțiunea în toată povestea asta? E ca și în exercițiile acelea din clasele mici în care se dau două coloane cu termeni pe care trebuia sa le unești prin săgeți. Asta e problema. Săgețile care zboară din toate părțile spre toți. Florea război cu Zamfir, Zamfir război cu plutiștii din rândul cărora a fost autoexclus, Florea se bate și cu Rareș, în timp ce unii stau deoparte.

Si acum eu...

Iar eu nu cred în principii de genul ești prieten cu mine, ești dușman cu dușmanul meu. NU cred ca trebuie sa alegi între un prieten și un altul, cu care cel dintâi (poate momentan) nu se înțelege. Eu cred că pot colabora, sau pot fi prieten cu toți aceștia, chiar dacă ei sunt în conflict. Nu, asta nu înseamnă că joci pe mai multe fronturi. În fond, nu pierdem sau câștigăm averi. Nu sunt de acord că atunci când nu te amesteci în conflictul dintre două persoane, încurajezi pe cineva prin neimplicare. Eu cred că este un semn minim de maturitate. Eu cred că se merită să îți aduni forțele să clădești și nu să dărâmi.
Și da, cred că pot fi coleg sau măcar vecin de blog cu Florea, Zamfir și cu Rareș și în același timp coleg de plută cu toți ceilalți.
Dacă cineva nu e de acord cu o astfel de abordare, e problema lui. Eu am să citesc, am să comentez, o să vorbesc, o să colaborez, eventual voi fi prieten cu oricine va fi deschis pentru asta. Dar nu o sa vorbesc la persoana a treia sau despre conflicte între bloggeri.

Peace!

5 comentarii:

cristian spunea...

Ai dreptate, dar uni nu inteleg treaba asta.
Cel mai bine este sa fie neutru si prieteni cu toti (daca se poate).

Zamfir de Turda spunea...

Prietene, îţi mulţumesc pentru aprecieri. Bănuiesc că cele de mai jos le-ai bănuit, dar, le scriu pentru cei care nu pot ori nu vor să creadă aşa ceva:
Eu sunt prieten (e un eufemism, pentru că eu pretind multe pentru a lipi pe cineva această etichetă; dar, să folosim cuvântul aşa cum îşi bate toată lumea joc de el!) cu A şi B. Tu eşti prieten cu C şi D. Noi doi fiind prieteni, acord lui C şi D beneficiul credibilităţii şi mi-i iau ca prieteni. Deci, din relaţia cu tine, eu m-am îmbogăţit cu doi prieteni.
C îmi demonstrează că nu merită creditul pe care i l-am acordat. Îşi pierde calitatea de prieten al meu. Dar, asta nu are nici o legătură cu tine. Tu nu mi l-ai vârât pe gât. Tu nu pierzi în ochii mei nimic. La fel cum nu ai pierde dacă B ar face ca tu să nu-l mai consideri prieten. Mie nu mi-a greşit.
Deci, dacă îmi este uşor să aplic formula "prietenii prietenului meu sunt prietenii mei", refuz categoric să accept ideea că "duşmanii prietenului meu sunt duşmanii mei" (nu luăm în calcul cazurile grave, limitându-ne la micile mari probleme cotidiene).
Am impresia că văd la tine o percepţie greşită, pe care o văd la mulţi: eu aş avea ceva cu gelu. Nu am absolut nimic. Nu mi-a plăcut de la bun început. E treaba mea. Totuşi, am colaborat cu el atât cât a acceptat să colaborăm ca oameni. Când a găsit folositor pentru "succesul financiar" (poate?!) să se coboare la penibilităţi la adresa mea, l-am scos din rândul oamenilor. Când a continuat, ...
Revenind la tema discuţiei, am întâlnit oameni care mi s-au scuzat: sunt prieten cu gelu (şi ce dacă?) ori lucrez la gelu (e treaba ta!). Atâta timp cât tu nu copiezi ceea ce m-a supărat la respectivul individ, nu e nici o problemă să discutăm, să colaborăm, să ne ajutăm, să ne respectăm, ...
Văd că mă pui în război şi cu Florin şi cu plutiştii?! Greşeşti! Nu am nimic cu ei. S-au plâns că îi încurc cu pretenţiile mele de seriozitate, de respectare a principiilor, am coborât de pe plută şi îmi văd de ale mele. De ce mai trebuie să mă invite la acţiunile lor? Ca să-i încurc iar şi să mă mai alunge o dată? Scuze. Nu am timp de aşa ceva. Iar, dacă a susţine ceva înseamnă a supăra pe cel care susţine altceva, eu nu am ce să discut cu un astfel de om. Nu vreau să-l supăr explicându-i că nu-mi plac gogoşile!
Eu văd că-i albă, tu vezi că-i neagră. OK. Dacă nu te conving că-i albă, e treaba ta. Dacă nu îmi aduci dovezi că-i neagră, rămâne albă. Pentru mine. Argumente de genul "aşa vreau eu" nu le-am acceptat nici când eul respectiv era director la firma la care lucram! Acum, înţelegi de ce sunt sărac, fără "succes financiar"?!
Sper că am fost suficient de clar. Mă bucur că ai revenit în blogosferă!

Florin Coman spunea...

Ionel, cred ca nimeni nu iti poate reprosa cu cine esti prieten, atata timp cat ai o pozitie normala si de respect asupra celor implicati.
Tu, fiind prieten cu toti, probabil intelegi cel mai bine ce se intampla, si nu doar din exterior, ci si din interior.
Probabil tot tu, fiind prieten cu toti, ai putea incerca sa fii un fel de liant, sa vezi unde e problema, si sa incerci o impacare a partilor.
Tin doar sa fac doua mici corecturi.
Zamfir nu e in razboi cu plutistii, pentru simplul fapt ca plutistii nu au nimic cu el, acolo unde au existat greseli individuale s-au cerut scuze.
Zamfir nu "a fost autoexclus"; repet, formularea in gluma sau in nervi a unui membru nu inseamna o hotarare luata sau o actiune de reprimare a cuiva. Zamfir a ales - subliniez - unilateral sa paraseasca pluta, dupa care a fost contactat pentru a reveni, si chiar si in aceasta luna pentru a participa la intalnirea festiva. Raspunsurile dansului scrise, le poate consulta orice plutist, si nu e frumos sa le publicam, din respect pentru o blogosfera sanatoasa. Mai mult, daca avea ceva cu unii dintre noi, problema se putea lamuri personal, intre respectivele persoane. Personal, consider ca atacarea blogului comun si a "plutei" in sine nu isi are rostul. Prin aceasta, ataca indirect orice plutist, inclusiv pe tine, si nu e corect.
Ce rost are sa atacam in continuare public niste probleme care pot fi rezolvate personal? Probabil doar pentru popularitate, insa nu una realizata prin calitate, ci prin intrigi.
Ma bucur ori de cate ori vad normalitate, respect, deschidere. Aceste valori sunt tot mai rare in ziua de astazi.

Peace is not a dream! Peace is a attitude :)

angels4soul spunea...

Bine ai revenit! Frumos gandit si scris....dar mai ales CORECT! Poate ai vazut si tu, a aparut un blog ce parea scris de Zamfir si... dupa cum e vorba din batrani: hotul cu un pacat, pagubasul cu zece, pana va afla cine-l pastoreste, e firesc sa banuiasca pe toata lumea. E dreptul lui,dar nu e frumos sa dea fara motiv in noi, sa ne acuze ca am fi in spatele acestui blog. Am luat act in mod personal si apoi in colectiv despre astea, doar ca noi "plutistii" in spiritul ce ne anima si ne-a adus impreuna, vom incerca sa promovam doar lucrurile bune si frumoase si nu dorim sa raspundem nici macar pt a ne "scoate".

Anonim spunea...

merg pe-un fir de ata de abia vizibila, din blog in blog si una alta. dau de commenturi si postari scrise cu o juma de buca, nici macar cu curu... eu vreau sa citesc ganduri de oameni nu retardari si acuzari.

fata la perete si maturizarea. ...hmm...cica blogosfera... oricum, e numa a voastra, faceti parte din ea, fiindca oamenii normali, aia care scriu ceva serios, nu se includ in ceea ce numiti voi blog

Trimiteți un comentariu

Sunt foarte curios ce parere ai despre asta!
Astept comentariile tale.

Daca nu ai un cont Google si alegi sa scrii prin optiunea "Anonim", fii dragut(a) si scrie in paranteza numele tau la sfarsitul mesajului.

https://www.google.com/accounts/NewAccount

Arhiva completa

Top 10 postari