Un an nou...

Mi-am început mai târziu ca alții anul nou pe blog... Au trecut sarbatorile și parcă s-a lăsat din nou, liniștea... Am sărbătorit anul acesta cu mai multă bucurie ca oricând pentru că de nașterea Domnului sărbătoresc, într-un anumit fel și nașterea mea. A fost frumos ca un vis din zori. Am petrecut mult timp cu familia și am fost mai mult decât...înconjurat de prieteni.

Și totuși, ce rămâne după sărbători? După ce s-au stins colindele și fiecare își vede de treaba lui? Ce rămânde după ce bradul a fost jumulit de culoare și de lumină și aruncat la gunoi... sau în pod, după caz? Ce rămâne după ce zăpada se topește și ne lasă străzile murdare, plinde de noroi?

Rămâne ce am câștigat pentru noi, pentru sufletul nostru. Cu ce ne-am imbogățit spiritul. Dar, cel mai important, rămân planurile și visurile pentru anul care vine.În locul colindelor, o muzică ritmată ca un impuls pentru noi realizări, în locul bradului, mai mult spațiu în casa pentru a-ți manifesta entuziasmul iar străzile... străzile devin un câmp de luptă perfect pentru noi bătălii câștigate.
Tuturor vă doresc un an plin. Cu ganduri ce se transforma in visuri marețe și visuri mărețe transformate în mari adevăruri!
Pune-ți o dorință, suflă și fugi de o împlinește!
Vă pup!

Nu îți stă capul?

Ți s-a întâmplat vreodată să simţi că nu te poţi concentra? Când ai o sarcina pe care trebuie sa o termini și parcă lucrurile nu înainteaza din cauza ta? Se spune pe la noi că nu îţi stă capul.
Păţesc şi eu uneori așa şi am făcut o listă cu situaţii în care nu îmi stă capul:

Nu îmi stă capul atunci când ceea ce fac nu îmi place.
Nu îmi stă capul atunci când ceea ce fac nu mă reprezintă.
Nu îmi stă capul atunci când locul în care sunt nu este locul în care aş dori să fiu.
Nu îmi stă capul atunci când oamenii cu care lucrez nu îmi plac sau nu mi sunt stilul meu.
Nu îmi stă capul atunci când urmează să se întâmple ceva mai bun, sau mai interesant.
Nu îmi stă capul pe final de sarcină.
Nu îmi stă capul atunci când îmi este foame sau am nevoie de toaletă.
Nu îmi stă capul atunci când cineva mă cicăleşte.
Nu îmi stă capul atunci când nu văd rostul a ceea ce fac.
Nu îmi stă capul atunci când văd din start că o problemă mă depăşeşte.
Nu îmi stă capul atunci când visez...
Nu îmi stă capul atunci când nu vreau sa îmi stea.

Multe din propozițiile de mai sus sunt defapt expresii ale unei atenții deficitare. Ce putem învăța de aici? Atunci când vrei sa reușești într-o sarcina, asigura-te că ai eliminat scurgerile de atenție: sarcini la care găsești un rost, sau în care nu găsești plăcere, mediu de lucru cu factori disturbatori (locuri, persoane, factori de distragere a atenției), evaluări negative și/sau nerealiste ale sarcinii (nu pot), sau stări fiziologice nefavorabile (obsoseala, nevoi, boala).

Cu alte cuvinte, ce e de făcut?

1.Încearcă să intri pregătit în sarcină. Nu începe să faci o ceva greu atunci când ești obosit sau te doare ceva. Dacă obosești pe parcurs, nu uita să iei câte o pauză)
2. Rezolvă problema motivației: încearcă să înțelegi exact ce ai de făcut, de ce trebuie să faci așa ceva și găsește un sens în problema pe care o ai de făcut. Apoi îți va fi mai ușor să găsești cel puțin un aspect plăcut al muncii tale.
3. Fă-o la momentul potrivit și în locul potrivit. Caută spațiul care nu are prea multe multe elemente ce pot să te distragă și momentul în care nu vei fi întrerupt. De exemplu, dacă înveți pentru un examen, fă-o pe cât posibil când ești singur acasă și departe de camera cu televizorul sau calculatorul.
4. Dacă e vorba de o sarcină comună, trebuie ca tu și partenerii de lucru să trageți în aceeași direcție. Împărțiți sarcina pe fragmente sau stabiliți de la început modul de lucru.
5. Cere ajutor! Nu îți pierde timpul și nu te demotiva bătându-te singur în sarcini care te depășesc cu adevărat. Cere ajutorul cuiva mai experimentat sau cu o privire proaspătă. Un simplu sfat îți poate da ideea salvatoare.


Sursa foto

Un tip de om pervers...

... este acel "crestin" care iti aminteste ca dragostea te indeamna sa cauti folosul celuilalt, atunci cand "celalalt" este chiar el.

Gandul meu nu e cu mine...

Lucrez din greu, ma straduiesc, ma implic, transpir... Dar eu nu sunt aici. Pentru ca eu nu sunt de aici. Gandul meu e departe. Cu gandul sunt langa cei pe care ii iubesc cel mai mult, in bisericuta mea si mai aproape de Tatal meu. E Joia mare. Pana si cerul s-a intunecat, compatimind parca cu suferinta lui Isus din seara tradarii. E innorat afara si sunt innorat si eu...

Dumnezeu nu crede in atei

In Statele Unite se investesc 25 de milioane de dolari pentru o campanie publicitara masiva in care se incearca implementarea in mintea locuitorilor unor orase precum New York sau Chicago a ideii ca Dumnezeu nu exista.

Se straduiesc sa faca asta prin bannere uriase puse la metrou, pe autobuze sau pe panouri luminoase. Se pare ca este vorba de o actiune ateista fara precedent in Statele Unite sau in lume.

Mi-ar placea ca Dumnezeu sa faca un semn si intr-o clipita toate acele panouri sa dispara.Sau sa cada. Sau sa ia foc fara nici o explicatie umana. Dar pentru mine este suficient sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa deschid ochii si sa-mi vad sotia zambindu-mi, sa stiu ca Dumnezeu exista...

Sursa info: Adevarul

Scrisoare catre liceeni

O scrisoare de la Tudor Chirila catre liceeni.Subscriu.
Da un click si asculta. Si apoi gandeste-te. Si ascult-o din nou. Cu discernamant.
Poate va schimba ceva din felul in care gandesti acum.

Ipocritule!

Nu va speriati, nu incep un razboi de declaratii cu vre-un blogger sau ziarist (chiar daca e la moda, ma abtin). Si nici nu imi place sa imi jignesc cititorii. Imaginati-va ca la mine se refera apelativul din titlu!

Am cunoscut o mana de oameni si am trecut prin cateva experiente in viata. Multe, putine, nu stiu, dar suficiente incat sa realizez ca eu, tu si noi toti suntem ipocriti din fire.

Am ramas dezamagit de mine cand am vazut cu cata indarjire pot sa critic pe cineva si sa il condamn pentru greseli, pacate facute cu voia sau fara voie. Si asta doar pentru ca pacaul lui a ajuns public si pacatul (sau greseala) mea e stiuta doar de mine. Sunt in stare sa condamnam in piata publica pe drept, sau pe nedrept pt oricine, atata vreme cat nimeni nu stie cu ce am gresit eu. Poate nu am facut greseala pentru care te condamn azi pe tine, dar poate ieri, eu am facut altele, chiar mai grave. Le tin pentru mine, dar pe tine te condamn public!

Stim cu totii exemplul biblic in care Isus le-a cerut celor care se cred fara pacat sa arunce primii cu piatra in femeia prinsa in pacat. Fariseii aceia au s-au rusinat si au capitulat, dar noi am fi in stare sa si aruncam cu piatra, chiar daca ne stim la fel de gresitori!

Tendinta noastra de a critica pe altii si de a fi buni cu noi insine se rasfrange in multe aspecte ale vietii noastre. Sub pretextul ca ne plac lucrurile bine facute, suntem capabili sa distrugem munca cuiva care a indraznit sa fie om si sa faca ceva imperfect.Vedem realitatea din jurul nostru intr-un mod distorsionat si partinitor: un politist care ia mita pentru a inchide ochii la greseala cuiva e un corupt si un nenorocit, dar acelasi politist este "de treaba" ca a inteles ca si eu sunt om si m-a iertat pentru abaterea mea, dupa ce i-am dat si lui "de un suc".
Functionarul de la ghiseu trebuie sa fie non-stop la dispozitie si sa fie amabil. Mi-e usor sa zic asta atata timp cat jobul meu imi permite sa imi iau o pauza (de blog) aproape atunci cand vreau eu!
Politicienii sunt corupti si hoti la drumul mare pentru ca fura, dar eu "m-am descurcat" atunci cand am reusit sa fac un mic artificiu si sa ocolesc plata unei dari...

Exemplele ar putea continua la nesfarsit. Psihologia explica aceasta tendinta de a condamna pe altii si de a ne scuza prin noi prin ceea ce numeste "erori de atribuire". Gata! avem si scuza stiintifica pentru asta. Dar scuza stiintifica nu ma face mai putin ipocrit!
Daca cineva s-a simtit jignit de titlul postarii sau de textul articolului, acela trebuie sa il reciteasca si sa caute in adancul sau sinceritatea si poate ii trece...

Si eu despre Michael Jackson

Decand am aflat veste mortii lui Michael Jackson am zis ca ma abtin sa cometez pe blog despre aceasta. Nu am fost un mare fan, nu cunosc viata lui mai bine decat majoritatea dintre voi si nici nu vreau sa fac pe ipocritul sa spun ca viata mea s-a sfarsit odata cu el. In acelasi timp nu am vrut nici sa ranesc constiinta multora care chiar sufera din cauza mortii megastarului. Dar totusi, sunt lucruri care m-au impresionat, la care m-am gandit si parca trebuie sa scriu...

Ce cred eu despre viata si moartea lui Michael Jackson?

Ca s-a dovedit inca odata, ca oricine se naste pe lumea asta, oricat de faimos, talentat, merituos si inzestrat ar fi... este doar un om. Megastarul aplaudat de miliarde de oameni, avand banii si gloria la care nimeni nu a indraznit sa viseze... a sfarsit prin a implora un lucru atat de simplu, de care noi toti ne bucuram fara sa ne dam seama: somnul! A ajuns sa nu isi doreasca nimic mai mult decat sa doarma si sa se odihneasca. Cat de trist poate fi destinul unui om. Ajung la cuvintele Eclesiastului care spune ca nu suntem decat un abur care se arata putin si apoi dispare... chiar daca esti Megastar...

Ce cred despre ce s-a intamplat dupa moartea lui?

Exagerari. Cumplite exagerari. De la al face pe Michael Jackson un sfant si pana la ceremonia de comemorare insasi.Oare nu a invatat nimeni din moartea aceasta, ca defapt... mergem toti la un moment dat? Nu inteleg de ce fetita lui a trebuit sa tina discursul acesta aproape impotriva vointei sale? Daca va uitati la acest filmulet de la ceremonie, se vede cum preocuparea rudelor din jurul fetitei era mai degraba spre a aranja microfonul si a face momentul sa arate cat mai bine la camera decat sa o consoleze pe fetita (probabil va fi un DVD cu ceremonia).


REALITATEA.NET - " A fost cel mai bun tată din lume" , a spus plângând fiica lui Michael Jackson

Vreau sa fiu clar inteles. Respect artistul, munca, viata. Dar as ramane la firesc.
Si ca oricat de mult ai urca in viata, in cariera... la un moment dat este un sfarsit. Si pentru cei de sus, e mai grea caderea. Pot sa zic ca, din acest punct de vedere, viata si moartea lui Michael Jackson a semanat mult cu viata si moartea lui Elvis Presley, un alt idol al omenirii...

Imaginea saptamanii: Tu ai ceva de spus?

Urmareste acest clip. Macar jumatate din el. Nu citi mai jos pana atunci.



Acum gandeste-te. Ce zici de omul asta? (Nu citi, mai jos, fa-ti o parere despre el).





Te-ai gandit? E tacanit rau omul? E un fanatic? Un demodat? Un antisocial? Un nebun pur si simplu?

Hai sa iti spun ce cred eu despre el. Omul asta e un crestin care implineste una dintre poruncile date in scriptura de a "duce Evanghelia la marginile lumii", " de a vorbi la rascruci de cai" despre ceea ce lui i se pare cel mai important. El are un mesaj pe care sa il transmita oamenilor. Si mai mult de atat, are CURAJUL sa o faca.

In ultima vreme m-am gandit mult la cateva aspecte... Oare eu ce am de spus lumii asteia? Daca as avea ocazia sa rostesc zece cuvinte pe care sa le auda sase miliarde de oameni, ce as spune? Dar oare as avea curajul sa spun ceea ce cred? As avea curajul sa ma expun si sa stau drept susutinandu-mi ideea?

Indiferent care ar fi ideea ta, ca te consideri un crestin, un ecologist, un pacifist, un anarhist, sau poate crezi cu tarie intr-o doctrina politica... te intreb... Ai ceva de spus? Ai curaj sa iti asumi consecintele a ceea ce tu spui?

E usor sa spui lucruri pe un blog din spatele unui monitor, sa lasi sa apara comentariile pe care tu le vrei... Dar poti sa iesi in strada cu ideile tale si cu persoana ta? Ai curaj pentru contact direct?

Inchei aceasta postare cu vorba unui filosof care suna (cam) asa: "Daca in viata nu ai un crez pentru care merita sa mori, atunci viata ta nu merita traita"...

Un esec. Sau ce...?

Dragii mei, e foarte usor sa vii in fata sa impartasesti succesul tau cu prietenii, cu familia, cu cititorii de blog. E chiar placut.

Am sa fac acum un exercitiu, o fortare grea pentru eul meu caruia ii place atat de mult sa fie gadilat, si am sa va marturisesc ceva: AM RATAT!

Am ratat inca odata un examen pe care ar fi trebuit sa il fi uitat demult. Un examen ce nu mi-a permis nici de data asta sa intru in licenta. Pentru cei care se mira... da, e vorba de licenta aceea ce trebuia sa o dau anul trecut si nu am dat-o din cauza examenului de la neuro.
Dupa o saptamana de stres, de dormit cate doua-trei ore pe noapte, am reusit sa termin lucrarea a carei tema s-a schimbat in luna mai... Dar nu am reusit sa trec ultimul hop, asa ca nu am intrat in licenta.

Se intampla sa ratezi chiar si atunci cand iti spui ca nu iti permiti un esec.
Si toate planurile mele pe urmatorii doi ani (care includeau masterul mult visat) s-au... amanat (cel putin).

M-am tot intrebat de ce s-a intamplat asta... si raspunsul meu a intarziat sa apara. Nu imi ramane decat sa accept ce se intampla si sa ma gandesc ca poate Altcineva are alte planuri decat cele pe care le am eu... Si sa mai incerc...

Un tanar serios

Pe cine mai auzi in ziua de azi sa zica " sunt un tanar serios"? Sau macar indemnul acesta, de a fi un tanar serios? Eu am auzit niste batrani vorbind de un prieten de-al meu si il descriau asa: "e un tanar serios." Atunci m-am gandit. Cat de demodat este sa fii serios?! Uitati-va pe hi5, pe facebook, bloguri sau ce site-uri mai vizitati. Cati isi pun la profile acest tag: "Serios". Nu, acum gasesti " sexy, funny, cool, super-tare, de treaba" si altele de genul.

Sau uitati-va la reclame: Toate vin cu sloganuri de genul "fii cool, fi tu insuti, esti la moda daca, just do it" etc. Probabil ca tinerii seriosi, nu doar ca nu sunt la moda dar nici nu cumpara haine la suprapret pentru ca sunt de firma, nu dau bani prea multi pe gadgeturi si nici nu cheltuie in cluburi. Ai zice ca nimeni nu are nevoie de tineri seriosi!

Si totusi:
Te duci la medic. Iti lasi poate viata pe seama lui intr-o operatie. Oare vei vrea sa fie un medic funny? Nu ar trebui sa fie un medic serios?
Sau poate ai nevoie de un om care sa iti zideasca casa. Trebuie sa fie cool omul, nu? Asa te asiguri ca nu va cadea casa pe tine? Nu, vei vrea un zidar serios!
Sau poate ai o fata care a luat-o pe cai gresite si a fugit de acasa. Te duci la un politist sexi sa o caute? Sau vei avea nevoie de un om devotat, serios?
Poate vei citi un ziar pentru ca vrei sa aflii o informatie concreta de care depinde cariera ta. Vei citi un jurnalist care "se descurca" sau vei aprecia un gazetar serios?

Peste ani, poate vei avea nevoie de un consilier, un profesor, un partener in afacere, un instalator, sau cine stie ce alt gen de profesionist. Mare grija! Construim generatie "cool" sau "sexy". De unde pretentie sa gasesti oameni seriosi?

Prea aproape de tine insuti

Cand intr-o incapere sunt mai multe persoane din care una miroase foarte natural, adica a transpiratie, toate celelalte persoane cauta sa stea cat mai departe de persoana respectiva.
Dar ma intreb: "Cum poate omul sa stea atat de aproape de el insusi cand miroase asa de crunt?"

In cele ce urmeaza o reclama foarte reusita. Ce patesti daca nu te speli.

21 mai

21 mai, in fiecare an e pentru mine o zi de reflectari si concluzii.
21 mai e prima zi dupa aniversarea mea.

Anul acesta mai mult ca niciodata mi-am dat seama cat de multe schimbari au intervennit in universul meu intr-un singur an, si asta mai ales prin prisma oamenilor care formeaza universul meu sau care graviteaza in jur.
Am vazut cum unii care in urma cu un an intrau glorios in spatiul nucleic al universului, deja parca nici nu mai sunt atrasi sa graviteze pe orbita.
Altii, care isi facusera demult loc in zona apropiata de nucleu, incep sa se indrepte inspre extremitati. Unii au iesit de tot din sistem.
Si tot in acest timp, intra si isi fac loc alte persoane in lumea mea, impinsi de imprejurari sau atrasi pur si simplu de frumusetea (a se citi banalitatea)locurilor.
Imi dau seama, totusi ca tendinta este ca acest univers sa creasca tot mai mult ceea ce e o veste buna. Partea proasta e ca fiecare din cei prezenti, va avea un "teritoriu" tot mai mic, pentru ca se imparte in mai multe parti.

Oamenii vin si pleaca, interesele se schimba cu timpul. Important e cum ramanem in urma lor. Eu inca mai analizez asta...

Happy 21th of May!

Si totusi, capitala...

Vorbeam zilele astea cu doua persoane cu o experienta destul de vasta in domeniile in care lucreaza si m-au pus pe ganduri. Amandoi imi spuneau ca se gandesc foarte serios sa se mute din Cluj-Napoca in Bucuresti si ca orice om cu un oarecare buisness si capul pe umeri ar trebui sa fie constient de faptul ca in conditiile economice actuale e o aventura sa ramai in provincie.

Argumentele lor erau acelea ca, mai ales in conditii de criza o serie intreaga de activitati care nu mai sunt foarte profitabile se vor restrange in Capitala. Ca investitiile din orasele mari din provincie adunate la un loc nu fac cat investitiile totale din Capitala. Ca banii si specialistii adevarati sunt in Bucuresti.
Ba mai mult, cineva compara Clujul cu un sector al Bucurestiului ca dimeniune, populatie si economie.

Stau si ma intreb: ce sanse de cariera as fi avut in plus daca as fi locuit in Capitala? Ce ar fi fost diferit?

Dar cum m-as adapta eu, ca persoana intr-un astfel de mediu? M-as putea atasa de alte locuri? Cat de mic m-as simti intr-o lume asa de mare?

Exista minuni.Daca le facem...

Merg zilnic cu masina intre Campia Turzii si Cluj. Si cum motorina e scumpa, fac pe "ia-ma nenea" si de obicei iau cateva persoane cu mine. E fascinant sa cunosti in fiecare zi oameni noi. Pentru ca oamenii sunt diferiti: destepti, prosti, frustrati, fericiti, binevoitori, frumosi, plictisiti, entuziasmati, vorbareti... toti sunt diferiti si e o provocare sa ii cunosti.

Zilele trecute a urcat in masina o doamna din Turda, un domn de pe la tara si doua domnisoare "ISE-iste". Domnul de la tara avea o problema si a tinut sa ne-o impartaseasca: trebuia sa mearga la "Directia Agricola". O secretara de primarie de tara l-a sunat si l-a trimis acolo "ca are probleme". Nu avea nici adresa, nici nu stia de ce trebuie sa mearga. A pornit in Cluj ca "doara o gasi" el Directia. Ne intreaba pe noi daca stim unde e. Nimeni nu stia nimic. Reperele lui erau ceva de genul "Langa CUG, cum cobori de pe "Buna ziua". Ori, cu astfel de repere, cauti acul in tot fanul Clujului...

Doamna din dreapta mea incepe sa ii planga de mila domnului. Zicea ca o sa se rataceasca sau ca o sa il plimbe vre-un taximetrist prin tot orasul si ca o sa il ia o gramada de bani.Dupa care adauga " Dar poate da peste cineva amabil si il ajuta. Mai sunt si minuni". Dupa o pauza de aproximativ treizeci de secunde,scoate telefonul din geanta si spune: " Se intampla minuni. Daca le facem!" Si incepe sa dea telefoane la toate cunostintele mai vechi din Cluj si intr-un final afla unde este Directia Agricola. Era foarte aproape de centru si omul putea gasi foarte usor.

M-a uimit atitudinea doamnei care, in loc sa astepte pe "cineva" sa fie amabil si sa faca o minune, a pus mana si facut una! De multe ori acel "cineva" ce trebuie sa faca ceva sunt ..."Eu"
Gandeste-te la asta cand vei intalni vei rosti o propozitie care incepe cu "cineva care trebuie sa faca..." Si inlocuieste pe "cineva" cu Eu... Usor de indificat acest "cineva", nu-i asa?

Multumesc!

O lume grabita peste masura si sosele devenite mult prea neincapatoare pentru numarul de masini care le populeaza. Acesta este peisajul cu care ne intalnim in fiecare zi.Astazi, pentru a nu stiu cata oara, in fata mea peisajul a fost completat de o imagine de la care as fi vrut sa imi intorc privirea.
O masina ce incearca sa evite coliziunea cu o alta ce-i taia calea, se rastoarna si se face acordeon pe marginea drumului. Nu plang soarta Daciei transformata in acordeon, ci ma gandesc ca printre bucatile de fiare, s-a curmat, sau cel putin distrus ... o viata. Inca un numar la groaznica statistica cu care ne-am prea obisnuit.
Ma gandesc de ce acea persoana, un strain pentru mine, era prins intre fiare, si nu eram eu? Nu sunt un sofer care sa conduca (prea)preventiv, recunosc.Nu sunt cel care respecta (orbeste)legea . Nu sunt mai bun decat majoritatea purtatorilor de suflet din jurul meu. Zilnic, fac un drum de 90 km presarat cu tabele si marcaje ce contabilizeaza trupuri si suflete distruse de-a lungul timpului...Si totusi, nu am fost eu...

Mi-am continuat drumul,dar coborand Feleacul un gand staruia in mintea mea.Pentru toate astea, trebuie sa spun un mare Multumesc!... Celui care, nu stiu daca imi citeste blogul, dar imi citeste cu siguranta inima... Multumesc, Tata!

Când te trezeşti morocǎnos

Sunǎ ceasul.Sunǎ. Il pui pe snooze. Sunǎ iar.Iar snooze, iar sunǎ.Ai vrea sǎ te trezeşti, dar parcǎ nu poţi. Cauţi argumente solide pentru a mai începe o zi şi parcǎ nu vezi nici un motiv. In timp ce te dai jos din pat, cazi şi te loveşti cu capul de rama patului. Aşa te trezeşti şi îţi spui: ” Azi sunt morocǎnos”.

Şi dacǎ nu iei mǎsuri imediat,dacǎ nu işi face cafeaua efectul, rişti sǎ rǎmâi indispus toatǎ ziua şi sǎ mai împarţi şi celor din jur din dispoziţia ta.Existǎ un mic exerciţiu de imaginaţie ce te-ar putea ajuta sǎ ieşi din starea asta. Nu costǎ nimic, aşa cǎ meritǎ sǎ îl încerci şi tu dimineaţǎ.

Când intrii în contact cu un obiect din casǎ , încearcǎ sǎ te gândeşti cât de simplu îţi este sǎ îl foloseşti şi totuşi...cât de mulţi oameni au lucrat,au inventat,au gândit pânǎ sǎ îl ai tu la dispoziţie în forma aceasta. Sau gândeşte-te cum ar fi fost dacǎ nu ai fi avut obiectul respectiv , cum te-ai fi descurcat.

Hai sa reluǎm scenariul unei zile de morocǎnos reparatǎ cu metoda asta. Dupǎ ce îţi spui cǎ eşti morocǎnos intri la duş.Prin baia la care s-a lucrat vreo douǎ sǎptǎmâni sǎ se monteze gresia,faianţa şi instalaţiile. Aprinzi becul: Edison a incercat de mai mult de 100 de ori pânǎ sǎ gaseascǎ metalul ce a aprins becul, iar ţie ţi s-a aprins din prima! Dai drumul la apǎ.Caldǎ. Si te gândeşti.Cum era dacǎ mǎ trezeam cu un secol în urmǎ?Trebuia sǎ aştept sǎ plouǎ sǎ se adune apa de ploaie în butoi. Sau sǎ mǎ duc cu un ciubǎr la râu, sǎ iau apǎ, sǎ o aduc în casǎ. Sǎ adun lemne, iau douǎ pietre , sǎ le frec pânǎ ce face scânteie,apoi sǎ aprind lemenele. Sǎ aştept sǎ se încǎlzeascǎ apa, apoi sǎ o iau în oala de lut, sǎ o car şi sǎ o torn pe mine sǎ mǎ spǎl. Si nici mǎcar nu puteam sǎ reglez temperatura sau sǎ o pun sǎ facǎ hidromasaj. Si te trezeşti din toatǎ povestea asta şi îţi dai seama cǎ toata munca asta a insemnat doar douǎ secunde, cât ai ridicat mânerul robinetului!Cineva deja a tras ţevi de la râu, a inventat gazul şi centrala termicǎ, a fǎcut sǎ ai presiune şi a adus toate astea la tine în baie! Nu ţi se pare cǎ deja eşti norocos?Nu respiri umpic mai mult aer, dintr-odata?

Bun, mergem mai departe.Vrei sǎ îţi faci cafea. Şi te gândeşti, în timp ce dai drumul la miniespressor: pentru curentul ǎsta electric a fost nevoie de secole de încercǎri şi invenţii. Reţeaua a fost instalata de zeci, sute de oameni, ca sǎ mi se aprindǎ şi mie becul verde sǎ pot da drumul la cafea sǎ curgǎ. Pui cafeaua în sitǎ şi te gândeşti cǎ pânǎ sǎ ajungǎ acolo,au fost zeci de negrii care au muncit pe plantaţii sǎ cultive cafeaua, au fost tirişti ce au transportat-o,au fost unii ce au prajit-o,macinat-o şi distribuit-o.Doamna blondǎ de la magazinul din colţ s-a trezit la şase ca sǎ ţi-o vândǎ ieri.Iar tu?Ce faci? Doar iei cu linguriţa şi o pui in sitǎ.Apeşi încǎ un buton şi licoarea ce îţi dǎ energia e gata!

Şi poţi continua aşa la nesfârşit când îţi faci mâncarea, când te îmbraci, când citeşti mailul( aici poţi sǎ te gândeşti cum trimiteai fişiere PDF prin porumbei voiajori)
Cum e ? Parcǎ te vǎd cum deja zâmbeşti  Da,aşa e. Eşti un om norocos. Norocos cǎ ştii cum sa începi şi cum sǎ ai... O ZI BUNA!

Ucis la 22 de sǎptǎmâni

Ştiaţi ce se întâmplǎ cu un fǎt înainte de a se naşte?

Pe scurt, traseul unei mici celulde pânǎ la viaţǎ se întâmpla cam aşa:
In prima zi, douǎ celule se lovesc una de alta pe” stradǎ”,îşi fac cu ochiul şi se unesc.Apoi,în prima sǎptǎmânǎ, din doua celule , se dezvoltǎ mai mult de 100,dupǎ care celulele noi se diferenţeazǎ şi încep transformarea în organe ale viitorului copil.
La 4 sǎptǎmâni, mica minune numitǎ”bebe”incepe sa prindǎ conturul cunoscut nouǎ: se formeaza ochii,organele feţei dar şi o „versiune primarǎ” a ficatului şi a rinichilor.
La 8 sǎptǎmâni deja are majoritatea organelor complet dezvoltate,pâna la detalii precum mugurii dinţilor sau limba,iar sistemul nervos deja rǎspunde la stimulii din afarǎ, de exemplu la atingere.Deja se dezvoltǎ primele oase.
La 12 sǎptǎmâni, fǎtulmişcǎ braţele şi picioaele ,înghite,clipeşte. Deja e în stare sǎ scoatǎ limba sau sǎ traga cu ochiul
La 20 de sǎptǎmâni, nu mai puem vorbi despre un fǎt, ci despre un copil în toatǎ firea.Studiile spun cǎ deja avem de a face cu o individualitate:copilul are un pattern propriu de somn-veghe,are preferinţele sale în ceea ce priveşte poziţia în care stǎ, de exemplu, şi chiar este capabil de emoţii! Nu-i aşa cǎ seamǎna foarte mult cu bebele ce îl asteapta orice viitoare mamǎ?
La 24 de sǎptǎmâni, deja copilul ar putea supravieţui în afara mediului uterin.

Ce aud eu la televizor? Ca o fetiţǎ de 11 ani „avorteazǎ”un fǎt la 22 de sǎptǎmâni! Pardon!? Acesta nu este un avort! Aceasta este o crimǎ.Cum poţi sǎ spui cǎ nu e o crimǎ când tu arunci într-un borcan nu un mǎnunchi de organe ci o fiinţǎ ce pânǎ nu demult respira, se mişca,simţea atingerea,avea preferinţele sale,şi simţea emoţiile mamei?!
Ba mai mult, medicii spun cǎ procedura este în doi paşi: mai întâi se dǎ o pastilǎ cu o substanţǎ ce va omorî copilul si va distruge placenta apoi va fi smuls afarǎ cu un aparat ce are o putere de trei ori mai mare decât un aspirator obişnuit!
Nu vreau sa ma bag în discuţii de genul ce ar fi fost mai bine, sa nascǎ sau nu copilul acela un alt copil, dar vreau sǎ i se spunǎ crimei pe nume: crima e crimǎ , avortul e altceva.Si în cazul acesta nu e vorba de avort. Nu vorbim de celule, ci de o simţ,emoţie,viaţǎ!
Cazul acestei fetiţe este oricum unul terifiant, sunt multe de discutat şi în ceea ce priveşte traumele fetei dar nu pot sǎ îmi imaginez cum o infirmierǎ va pune o eticheta pe un borcan şi va bǎga în frigider... o viaţǎ!



O melodie sfasietoare, vocea unui copil inca nenascut

O viaţǎ light

Coca Cola Light ,Coca Cola Zero, Pepsi light,Cappy light, Giusto light...toate sucurile au câte o variantǎ light. Iaurt uşurel, cu 0,(0)1% grǎsime,lǎptic light,brânzicǎ light. Şi bineînteles:tigǎrile light, indiferent de marca.
Cu alte cuvinte,orice lucru pe lumea asta, are o variantǎ light. Şi sunt oameni care sunt dispuşi sǎ plǎteascǎ mai mult pe un lucru pe care scrie light, pentru cǎ, cicǎ ţin la siluetǎ. Daţi-mi voie sǎ îi dezamǎgesc cu douǎ argumente: in primul rând , de cele mai multe ori, „light” înseamna varianta normalǎ, prelungitǎ cu apǎ, deci îţi iei ţeapǎ la preţ şi în al doilea rând, dacǎ bei Coca Cola si/sau fumezi,crede-mǎ, nu ţi nici la siluetǎ nici la sǎnǎtate , indiferent e vorba de light sau nu. Deci eşti si cu banii daţi şi fǎrǎ gust!

Dar nu vroiam sǎ vorbesc în acest articol nici despre strategiile de marketing a producǎtorilor de Light-uri şi nici sǎ dau sfaturi nutriţionale. Pentru mine, imaginea celor disperaţi dupǎ inscripţia asta,mǎ duce cu gândul la un alt tip de oameni ce coabiteazǎ cu noi: Oamnenii care îşi trǎiesc viaţa proprie fǎrǎ nici un fel de gust,fǎra nici un risc şi fǎrǎ un scop anume . Adicǎ light lifestile . Şi ce poate sǎ însemne asta?

Visuri de perspectivǎ light, cǎ doar îţi stǎ mai bine sǎ fii modest decât sa visezi la lucruri mari;
Un job cu light provocǎri şi light bǎtǎi de cap:opt ore pe zi, program de rutinǎ,nici un stres;
Light relaţii interpersonale:prietenii light, cǎ doar nu ai nevoie de prieteni decât sǎ stai cu ei la o cafea,de ce sǎ te mai implici in relaţii profunde?
Întalniri cu light romantism, cǎ doar nu mai e la modǎ sǎ duci flori şi o declaraţie o poţi copia de pe net şi sǎ o trimiţi pe messenger;
O familie cu light numǎr de copii, cǎ doar nu poţi sǎ ai grijǎ cu adevǎrat de mai mult de unu şi pânǎ la urmǎ şi un cǎţel te iubeşte şi e fidel,deci poţi sǎ renunţi la copii;
Eucaţie light- acum e suficient sǎ ştii sǎ copiezi nişte referate ca sa iei nişte note, iar pentru unii mai temerari, o diplomǎ se mai poate şi cumpǎra la anumite facultǎţi;
Culturǎ light,cǎ doar dacǎ nu citesc o carte, peste câţiva ani iese filmul sau în cel mai rǎu caz, citesc un rezumat;
Credinţǎ light cât sǎ mǎ ţinǎ in postul Paştelor şi de la Ignat pânǎ de Sfântul Ion.

... şi uite aşa te poţi trezi cǎ ai trǎit o viaţǎ cu Light(sau Zero)...Satisfactie! Zero Satisfacţie profesionalǎ,zero satisfacţie în familie, zero satisfacţii spirituale.
Şi in loc sa fi fost ca şi eroul Zorro, vei fi încǎ un Zero de dupǎ virgulǎ în matematica vieţii.Trist,nu? Daca nu vrei asta,începe sǎ dai gust vieţii tale.Gǎseşte calea ta şi stai în primul rând.
P.S.Nu înţeleg de ce doamnele care pun în coşul de cumpǎrǎturi doar produse din cele enumerate la începtut, s-ar supǎra dacǎ cineva le-ar spune cǎ sunt femei uşoare (trad- light)

Omul cu canapeaua

Succesul profesional poate fi mǎsurat în multe feluri. Unul dintre ele este nototietatea. Cât de cunoscut eşti printre cei din breasla ta. Şi ce nume ţi-ai creeat printre cei pentru care lucrezi.
Am întâlnit recent un om pe care eu l-am considerat un om ce are succes profesional. Nu are nici o meserie bine plǎtitǎ, nici una ce sa îl facǎ celebru. Dar omul are notorietate.
Zilele trecute, o canapea trebuia reparata la mine în casǎ.Cum noi nu am reuşit sǎ o facem singuri, trebuia sǎ chemǎm pe cineva care se pricepe. Ce m-a surprins a fost cǎ, deşi nu am mai reparat de ani de zile o canapea, tata ştia exact pe cine sa cheme. Ştia numele, ştia adresa.Omul asta de ani de zile, „decând e lumea” a reparat canapele.Eu deja mǎ gândeam sa caut în Google dupa cineva. Dar nu a fost nevoie pentru cǎ exista un om în oraş pe care toatǎ lumea îl stie cǎ face treaba asta. Şi e primul la care apeleazǎ oricine.Prima opţiune. Inainte sǎ vinǎ ultima datǎ sǎ termine ce avea de fǎcut,a sunat pe fix si s-a prezentat „Buna ziua, sunt omul cu canapeaua”. Pǎrea mândru sǎ se prezinte aşa.
L-am admirat şi m-a pus puţin pe ganduri . O sa am eu vreodatǎ, in meseria mea, notorietatea pe care o are dânsul? Cum e sa fii prima opţiune,primul la care apeleazǎ toata lumea când e ceva de rezolvat?