Între timp...

Decând am închis blogul, adică din luna iulie, s-au întâmplat multe...

În viața personală s-a petrecut minunea! Minunea se numește Ianis Emanuel și este cea mai mare realizare a mea (e drept, in coproducție) de până acum. Pe parcurs o sa va impartășesc din miile de zâmbete pe care ni le oferă.

În viața profesională, ultima perioadă a fost un dezastru. Perioada de căutare a unui nou loc de muncă s-a prelungit neașteptat de mult. Dar am acumult multe experiențe și am ajuns la niște concluzii interesante despre resurse umane despre care o să vorbesc mai încolo.

În Câmpia Turzii avem plăcuțe nu bilingve, ci trilingve, mor eroi ai aerului, dar suntem legați la cea mai mică autostradă din lume.Și din păcate, cam atât.

Blogosfera locală, deși făcea eforturi unioniste, pare tot mai decimată. E împărțită între cei care navighează cu Pluta pe Arieș si restul, care par indiferenți la orice tentative de punere împreună a ideilor sau blogerilor din zonă. Poziția mea urmează să fie contrurată în perioada următoare.

Brb!

Dacia si Oltcit, lectie pentru General Motors

Este o zi istorica pentru industria auto din Statele Unite, zi in care inca un simbol national cade sub ochii americanilor: General Motors intra oficial, sub legea falimentului. Mai precis, neputinta managementului de a scoate imperiul auto din impas este oficializata prin preluarea de catre statul american a companiei si probabil pierderea a sute de mii de locuri de munca.
Astazi, intr-un interviu acordat de generalul Miha Pacepa cotidianului american The Wall Street Journal, fostul ofiter de securitate de pe vremea comunista povesteste cum s-au nascut doua din simbolurile industriei romanesti: Dacia si Olctit.
Generalul povesteste cum Ceausescu a avut ambitia sa aiba in tara si sa conduca o industrie constructoare de masini, pe cand el nu era in stare sa conduca nici un automobil. Astfel, a cumparat de la Renault licenta pentru modelul R-12, cel mai vechi model al francezilor. Dupa ce primul automobil Renault 12 a fost fabricat in Romania si a fost botezat Dacia, Ceausescu avea o problema: masina e prea luxoasa! Asa ca a hotarat sa scoata incalzierea din scaune si oglinda din dreapta. Astfel a facut o Dacie "numai buna pentru idioti", dupa cum insusi dictatorul a numit-o.
Se pare ca Ceausescu avea planuri si mai mari de atat si a vrut o a doua fabrica si o noua masina, de data asta pentru a o exporta. Asa s-a nascut Citroen. Numele a fost dat de alaturarea intre cuvintele "oltean nenorocit- Ceausescu si Citroen, firma de la care a fost cumparata licenta pentru Oltcit. Pentru ca "mai marele inteleptilor" a hotarat sa produca toate piesele pentru Oltcit in 166 de fabrici, randamentul firmei Oltcit era de 1,5 % ! Asa a ajuns sa fie ingropat visul lui Ceausescu de a exporta masini in intreaga lume.
Cu un asa start al industriei auto in Romania, ar trebui sa multumim Cerului ca am ajuns sa conducem Loganuri care chiar au CD player!
Intorcandu-ne la semnificatia zilei de astazi pentru industria auto americana, mai trebuie adaugat faptul ca Pacepa avertizeaza: Implicarea statului si constructia de automobile nu o sa ajunga bine. Si le da americanilor exemplul Dacia si Oltcit: asa nu!

Cand managementul rusesc nu se pupa cu cel american

O autostrada din Romania, numita "Transilvania", construita de compania americana Bechtel cu muncitori turci ar putea beneficia insfarsit de materie prima produsa in tara Ardealului, mai precis la Campia Turzii, de rusii de la Mechel care detin combinatul metalurgic din localitate.

Pana aici nimic deosebit, avand in vedere ca vorbim despre unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructura din regiune, realizat in era pietei libere, capitaliste si globalizate.
Ce mi se pare mie bizar este modalitatea in care s-a ajuns la acest posibil acord comercial. Se pare ca firma Bechtel, insarcinata cu constructia autostrazii Transilvania, folosea materie prima adusa din Turcia (probabil cu acelasi vagon a venit si turcaletul care a facut macelul din Iacobeni). Pentru asta platea un pret si taxe de transport cam de inca un pret.
In paralel, in micutul si dragutul oras monoindustrial Campia Turzii, care astepta sa fie legat si el la celebra autostrada se realiza fier-betonul necesar cu ceva materie prima adusa de prin Ucraina, dar oricum la preturi mult mai mici decat cele de pe piata turceasca. Numai ca nimeni nu era interesat sa cumpere acest fier beton si firma merge pe pierdere si angajatii stau acasa in "75" (nota mea- somaj tehnic, in care primesc atatea procente din salar).
Avem, asadar o autostrada in constructie (cerere) si o fabrica producatoare (oferta). Si se naste o intrebare: de ce pana acum nu s-au intalnit niciodata cele doua cucuoane? Cererea exista pe piata de vreo patru ani decand ni se tot face autostrada, iar combinatul sa tot aiba vreo saptezeci de ani.
Noroc ca in combinatul acela exista sindicalisti care s-au saturat sa stea in "75" si au inceput sa faca petitii pe la Guvern sa ii bage cineva de la Bechtel in seama si sa le cumpere marfa. (Ma intreb de ce acesti sindicalisti nu si-au cascat gura cand au fost vizitati de Basescu, in toamna).
Pana la urma a intervenit prefectul si i-a pus la aceeasi masa pe reprezentantii celor doua societati si poate-poate vor ajunge la o intelegere.
Intrebarea cu care raman eu este: Unde era managementul rusesc al combinatului in tot acest timp? De ce nu stiau sau nu au vrut sa stie ca peste drum de ei se face ditamai autostrada si ca asta poate reprezenta o piata de desfacere pentru ei? Sau, de celalata parte, compania americana Bechtel, care oricum a luat cu scandal un proiect atat de mare in Uniunea Europena, de ce nu a prospectat pana acum piata locala, sa caute cele mai bune oferte pentru nevoile constructiei?

Singurul raspuns pe care il gasesc suna simplu: "Pentru ca ii doare in casca (de protectie de pe santier)". Oricum au cumparat pe doi bani combinatul ala si daca da faliment oricum si-au scos banii. Oricum fac autostrada asta mai scumpa ca oriunde in lume si si-au scos banii.
Daca nu e asta raspunsul, poate ca sunt alte (dez)interese la mijloc, mult mai mari pentru a fi intelese din monoindustrialul orasel.
Daca e sa luam o lectie de management atipic ( a se citi deficitar), haideti sa studiem mai atent ce se intampla cand interesele rusesti nu se pupa cu cele americane pe un pamant romanesc din care profita si industria turca.

Sa gandim!

Campia Turzii nu pupa autostrada anul acesta

Desi am auzit cu totii zeci de declaratii ale oficialilor prin care se jurau ca anul acesta vor da in folosinta tronsonul de autostrada dintre Campia Turzii si Gilau, iar ultimele vizite ale premierului Boc aratau ca lucrarile sunt in grafic, zilele acestea s-a anuntat clar: Campia Turzii nu va fi legata la autostrada anul acesta si portiunea data in folosinta va fi de la Turda la Gilau.
In continuare exista probleme pe portiunea dintre Turda si Campia Turzii din cauza deseurilor chimice de la Turda si a exproprierilor inca nesolutionate.
In concluzie, nu pupam autostrada, am fost dusi cu zaharelul de un premier clujean pentru care e absolut tot una daca trece prin Turda sau Campia Turzii. Ma intreb, daca ar circula cu trenul, ar vrea sa se dea jos in gara din Turda? Poate asa va vedea ca nu e tot una. Bine ca a stiut pe unde sa vina in Campia Turzii in campania electorala si nu s-a ratacit niciodata!