Eu și blogosfera locală

PE SCURT: O mână de oameni faini, cu care mă înțeleg bine, doar că fiecare luptă cu fiecare. Eu țin cu toți și sunt de partea nimănui.

DACĂ AI TIMP, CITEȘTE TOT:

Introducere

Sunt, printre altele, blogger. Am început cu entuziasm în mai 2008, urmând câteva exemple care mi-au fost la acel moment la îndemână. La început mi se părea că bloggingul are legătură cu presa, pentru că cei care aveau bloguri erau, mai toți jurnaliști. Apoi am ajuns foarte dezamăgit de presa locală, care în opinia mea, își pierduse credibilitatea și se murdărea mereu prin scandaluri între diverși ziariști.
Așa că blogurile deveneau mai interesante.

De atunci am tot scris, cu sau fără pauze, dar întotdeauna cu plăcere. Cel mai frumos lucru pe care mi l-a adus acest blog, a fost acela că am cunoscut oameni, pe unii doar virtual, pe alții și față în față. Frumos, nu? Problema e că mai toți din cei pe care i-am cunoscut și cu care am devenit, oarecum prieteni, sunt parcă toți dușmani între ei.

Datele problemei

Să-i luăm, pe rând: Gelu Florea. Un ziarist controversat, dar care se menține pe piață ca blogger și jurnalist. Cred că blogul lui a fost primul blog din zonă pe care l-am citit. Poate uneori nu am fost, de acord cu ceea ce scrie și nici cu modul de a scrie. Dar l-am și respectat pentru consecvență și unele materiale de presă. Am colaborat cu el de câteva ori, între bloggeri sau ca ziarist.

Zamfir Pop: L-am întâlnit după ce ne-am comentat reciproc blogurile. Am colaborat cu el și chiar am făcut împreună o campanie. Ne considerăm prieteni și vorbim în continuare, chiar dacă dânsul ma considera prieten pierdut de când m-am însurat :)

Rareș Morar și Andrei Boar sunt doi tipi faini, fiecare cu bloguri faine pentru genul lui. Discutăm pe net, ne-am zărit pe stradă. Tot respectul pentru Rareș care m-a ajutat când am avut nevoie.

La un moment dat, s-a pornit cu mare entuziasm întâlnirile cu bloggerii din CUA. Cel care a inițiat aceste întâlniri a fost Zamfir Pop. La aceste întâlniri i-am cunoscut pe Florin Coman, Alexandra, Ionuț, Oana, Alin Roșca, Zolty, Olimpiu sau Adia. Ne-am cunoscut, ne-am plăcut și atunci s-au pus bazele unui proiect comun, și anume blogul Cu pluta pe Arieș.

Problema

Bun. Acestea sunt personajele. Care este acțiunea în toată povestea asta? E ca și în exercițiile acelea din clasele mici în care se dau două coloane cu termeni pe care trebuia sa le unești prin săgeți. Asta e problema. Săgețile care zboară din toate părțile spre toți. Florea război cu Zamfir, Zamfir război cu plutiștii din rândul cărora a fost autoexclus, Florea se bate și cu Rareș, în timp ce unii stau deoparte.

Si acum eu...

Iar eu nu cred în principii de genul ești prieten cu mine, ești dușman cu dușmanul meu. NU cred ca trebuie sa alegi între un prieten și un altul, cu care cel dintâi (poate momentan) nu se înțelege. Eu cred că pot colabora, sau pot fi prieten cu toți aceștia, chiar dacă ei sunt în conflict. Nu, asta nu înseamnă că joci pe mai multe fronturi. În fond, nu pierdem sau câștigăm averi. Nu sunt de acord că atunci când nu te amesteci în conflictul dintre două persoane, încurajezi pe cineva prin neimplicare. Eu cred că este un semn minim de maturitate. Eu cred că se merită să îți aduni forțele să clădești și nu să dărâmi.
Și da, cred că pot fi coleg sau măcar vecin de blog cu Florea, Zamfir și cu Rareș și în același timp coleg de plută cu toți ceilalți.
Dacă cineva nu e de acord cu o astfel de abordare, e problema lui. Eu am să citesc, am să comentez, o să vorbesc, o să colaborez, eventual voi fi prieten cu oricine va fi deschis pentru asta. Dar nu o sa vorbesc la persoana a treia sau despre conflicte între bloggeri.

Peace!

Între timp...

Decând am închis blogul, adică din luna iulie, s-au întâmplat multe...

În viața personală s-a petrecut minunea! Minunea se numește Ianis Emanuel și este cea mai mare realizare a mea (e drept, in coproducție) de până acum. Pe parcurs o sa va impartășesc din miile de zâmbete pe care ni le oferă.

În viața profesională, ultima perioadă a fost un dezastru. Perioada de căutare a unui nou loc de muncă s-a prelungit neașteptat de mult. Dar am acumult multe experiențe și am ajuns la niște concluzii interesante despre resurse umane despre care o să vorbesc mai încolo.

În Câmpia Turzii avem plăcuțe nu bilingve, ci trilingve, mor eroi ai aerului, dar suntem legați la cea mai mică autostradă din lume.Și din păcate, cam atât.

Blogosfera locală, deși făcea eforturi unioniste, pare tot mai decimată. E împărțită între cei care navighează cu Pluta pe Arieș si restul, care par indiferenți la orice tentative de punere împreună a ideilor sau blogerilor din zonă. Poziția mea urmează să fie contrurată în perioada următoare.

Brb!