1 iul. 2008

Ucis la 22 de sǎptǎmâni



Ştiaţi ce se întâmplǎ cu un fǎt înainte de a se naşte?

Pe scurt, traseul unei mici celulde pânǎ la viaţǎ se întâmpla cam aşa:
In prima zi, douǎ celule se lovesc una de alta pe” stradǎ”,îşi fac cu ochiul şi se unesc.Apoi,în prima sǎptǎmânǎ, din doua celule , se dezvoltǎ mai mult de 100,dupǎ care celulele noi se diferenţeazǎ şi încep transformarea în organe ale viitorului copil.
La 4 sǎptǎmâni, mica minune numitǎ”bebe”incepe sa prindǎ conturul cunoscut nouǎ: se formeaza ochii,organele feţei dar şi o „versiune primarǎ” a ficatului şi a rinichilor.
La 8 sǎptǎmâni deja are majoritatea organelor complet dezvoltate,pâna la detalii precum mugurii dinţilor sau limba,iar sistemul nervos deja rǎspunde la stimulii din afarǎ, de exemplu la atingere.Deja se dezvoltǎ primele oase.
La 12 sǎptǎmâni, fǎtulmişcǎ braţele şi picioaele ,înghite,clipeşte. Deja e în stare sǎ scoatǎ limba sau sǎ traga cu ochiul
La 20 de sǎptǎmâni, nu mai puem vorbi despre un fǎt, ci despre un copil în toatǎ firea.Studiile spun cǎ deja avem de a face cu o individualitate:copilul are un pattern propriu de somn-veghe,are preferinţele sale în ceea ce priveşte poziţia în care stǎ, de exemplu, şi chiar este capabil de emoţii! Nu-i aşa cǎ seamǎna foarte mult cu bebele ce îl asteapta orice viitoare mamǎ?
La 24 de sǎptǎmâni, deja copilul ar putea supravieţui în afara mediului uterin.

Ce aud eu la televizor? Ca o fetiţǎ de 11 ani „avorteazǎ”un fǎt la 22 de sǎptǎmâni! Pardon!? Acesta nu este un avort! Aceasta este o crimǎ.Cum poţi sǎ spui cǎ nu e o crimǎ când tu arunci într-un borcan nu un mǎnunchi de organe ci o fiinţǎ ce pânǎ nu demult respira, se mişca,simţea atingerea,avea preferinţele sale,şi simţea emoţiile mamei?!
Ba mai mult, medicii spun cǎ procedura este în doi paşi: mai întâi se dǎ o pastilǎ cu o substanţǎ ce va omorî copilul si va distruge placenta apoi va fi smuls afarǎ cu un aparat ce are o putere de trei ori mai mare decât un aspirator obişnuit!
Nu vreau sa ma bag în discuţii de genul ce ar fi fost mai bine, sa nascǎ sau nu copilul acela un alt copil, dar vreau sǎ i se spunǎ crimei pe nume: crima e crimǎ , avortul e altceva.Si în cazul acesta nu e vorba de avort. Nu vorbim de celule, ci de o simţ,emoţie,viaţǎ!
Cazul acestei fetiţe este oricum unul terifiant, sunt multe de discutat şi în ceea ce priveşte traumele fetei dar nu pot sǎ îmi imaginez cum o infirmierǎ va pune o eticheta pe un borcan şi va bǎga în frigider... o viaţǎ!



O melodie sfasietoare, vocea unui copil inca nenascut


5 comentarii:

Gelu Florea spunea...

Ai dreptate in privinta avortului. Uneori, ma consider de "moda veche", pentru ca nu sustin avortul.
Pe de alta parte, intr-adevar, problema fetitei este destul de delicata.

Think4Myslef spunea...

Problema e ca,din cauza ca nu avem grija sa prevenim tragediile prin educatie,mergem din greseala in greseala.

aLiN spunea...

ai mare dreptate . avortul e crima . nu mai incap discutii .

emanuella spunea...

ma intreb ce au oamenii care hotarasc asa ceva in loc de inima...???ma refer la avort in general...

Zamfir spunea...

Înainte de a susţine sau nu avortul, ar trebui să susţinem educaţia, ca să nu se iovească atât de des astfel de cazuri. Parcă, suntem în anul 2010?! Sau, parcă, nu prea!

Trimiteți un comentariu

Sunt foarte curios ce parere ai despre asta!
Astept comentariile tale.

Daca nu ai un cont Google si alegi sa scrii prin optiunea "Anonim", fii dragut(a) si scrie in paranteza numele tau la sfarsitul mesajului.

https://www.google.com/accounts/NewAccount

Citeste mai departe...

Arhiva completa

Top 10 postari