Un medic extraordinar. Ar trebui sa fie ceva banal

Obosit de prea multele aere ale unor oameni incompetenti, obosit de asa de multi pentru care meseria ce o au le e povara, ieri am crezut ca mi s-a intamplat ceva extraordinar. Am cunoscut un profesionist! E vorba despre o doamna medic dermatolog, nu cred ca are rost sa ii dau numele. E singurul medic cu specialziarea asta in oras si cu siguranta singurul medic pe care il gasesti in Policlinica la ora sase dupamasa, tratandu-si pacientii. Mi s-a parut extraordinar de calm tonul cu care vorbeste aceasta doamna, extraordinar de prietenos modul ei de relationare cu pacientul si extraordinar de profesionist felul in care lucreaza, explicandu-ti fiecare pas pe care il face si spunandu-ti rostul fiecarui medicament ce ti-l prescrie. Te facea sa intelegi de ce ai problema respectiva, cat de grav e, cum se trateaza, care ar putea sa fie complicatiile, in ce consta tratamentul. Ba mai mult, isi face timp sa examineze si alte parti ale corpului sa vada daca nu sunt potentiale alte probeleme. Si asta cu cinci minute inainte de ora inchiderii, adica la sase fara cinci dupamasa!

Admirand o astfel de persoana, m-am gandit mai bine... Si totusi... Nu asa ar trebui sa fie toti medicii? Nu asta ar trebui sa fie senzatia pe care o ai atunci cand intalnesti orice profesionist, orice functionar? Ce am intalnit eu ieri ar trebui sa fie ceva comun, dar felul in care m-am mirat imi spune cat de departe traim de normalitate...