Absolventul

Ieri a fost o zi ce a stat sub semnul emotiilor si a intrebarilor.
De acum ar trebui sa schimb la profilul meu , la ocupatie , din "student la Psihologie" in "absolvent Psihologue", caci"psiholog"inca mi-e greu sa pronunt.

Marea festivitate a avut loc ieri. A fost o zi agitata...pregatirile,drumul , inclusiv parcarea langa Universitate. Odata ce am ajuns acolo, si mi-am vazut colegii imbracati in robe si cu toga pe cap, au inceput sa creasca si emotiile.Toti erau entuziasmati, ca si cum in ziua aceea au facut defpat, toata facultatea. Ca si cum ieri ar fi aflat toate notele din cele sase sesiuni, ca si cum,ar fi devenit ieri ceea ce sunt. Dragii mei, am un mesaj pentru voi: nu am absolvit ieri, nu de ieri sunteti psihologi. Ci prin munca noastra din tot acest timp, cu seminarii si cursuri,examene si restante... zi de zi, am devenit....si ne-am transformat cate putin din liceeni curiosi de ce o sa le rezerve viata , in oameni.Oameni pregatiti sa faca fata provocarilor personale si ale altora.Si,pas cu pas... ne-am transfrormat modul de a gandi, visurile,idealurile, astfel incat sa fim gata sa slujim pe ceilalti.
Intorcandu-ma la cursul festiv, a fost inca un lucru ce mi-a ramas in minte.La sfarsit de facultate, in ultimele momente , toti devin prieteni si dintr-o data , fiecare e interesat de fiecare. Oameni pe langa care, chiar daca ii admiram, in facultate,treceam grabit si indiferent,in ultimul moment am gasit timpul sa discut , sa fac o poza si sa le spun ce mult le-am apreciat proiectul facut in anul doi la sociala, sau proiectul de la scolara,sau nu stiu ce interventie de la seminar.
Dar si colegi pe langa care am trecut la fel de grabit ca intotdeauna si nu am apucat sa le spun ca mi-ar fi placut sa ii cunosc mai bine.
De altfel replica "mi-ar fi placut sa te cunosc mai bine" e o replica ce o aud mereu la sfarsit de ceva:sfarsit de scoala,liceu,tabere,etc. As vrea sa pot sa spun ca de acum nu voi mai astepta sfarsitul ca sa spun "mi-ar fi placut sa te cunosc", ci voi profita de oamenii ce ii voi avea in jurul meu, ca sa le pot spune ,apoi , la orice final,"imi pare bine ca te-am cunoscut"
M-am intrebat mereu ce fel de urme las in urma mea printre colegi,cand vor vedea albumul,ce fel de impresie vor avea despre mine, ce isi vor aminti,sau daca macar isi vor aminti numele meu. S-ar putea sa nu aflu niciodata...

Pana la urma... a fost frumos si emotionant cursul festiv. Alor mei le-a placut.Dar eu inca raman cu intrebari, dintre care, cea mai mare suna asa:
"Am roba,diploma,flori.Lumea se bucura pentru mine.Dar acum?Ce urmeaza?Incotro?