Când te trezeşti morocǎnos

Sunǎ ceasul.Sunǎ. Il pui pe snooze. Sunǎ iar.Iar snooze, iar sunǎ.Ai vrea sǎ te trezeşti, dar parcǎ nu poţi. Cauţi argumente solide pentru a mai începe o zi şi parcǎ nu vezi nici un motiv. In timp ce te dai jos din pat, cazi şi te loveşti cu capul de rama patului. Aşa te trezeşti şi îţi spui: ” Azi sunt morocǎnos”.

Şi dacǎ nu iei mǎsuri imediat,dacǎ nu işi face cafeaua efectul, rişti sǎ rǎmâi indispus toatǎ ziua şi sǎ mai împarţi şi celor din jur din dispoziţia ta.Existǎ un mic exerciţiu de imaginaţie ce te-ar putea ajuta sǎ ieşi din starea asta. Nu costǎ nimic, aşa cǎ meritǎ sǎ îl încerci şi tu dimineaţǎ.

Când intrii în contact cu un obiect din casǎ , încearcǎ sǎ te gândeşti cât de simplu îţi este sǎ îl foloseşti şi totuşi...cât de mulţi oameni au lucrat,au inventat,au gândit pânǎ sǎ îl ai tu la dispoziţie în forma aceasta. Sau gândeşte-te cum ar fi fost dacǎ nu ai fi avut obiectul respectiv , cum te-ai fi descurcat.

Hai sa reluǎm scenariul unei zile de morocǎnos reparatǎ cu metoda asta. Dupǎ ce îţi spui cǎ eşti morocǎnos intri la duş.Prin baia la care s-a lucrat vreo douǎ sǎptǎmâni sǎ se monteze gresia,faianţa şi instalaţiile. Aprinzi becul: Edison a incercat de mai mult de 100 de ori pânǎ sǎ gaseascǎ metalul ce a aprins becul, iar ţie ţi s-a aprins din prima! Dai drumul la apǎ.Caldǎ. Si te gândeşti.Cum era dacǎ mǎ trezeam cu un secol în urmǎ?Trebuia sǎ aştept sǎ plouǎ sǎ se adune apa de ploaie în butoi. Sau sǎ mǎ duc cu un ciubǎr la râu, sǎ iau apǎ, sǎ o aduc în casǎ. Sǎ adun lemne, iau douǎ pietre , sǎ le frec pânǎ ce face scânteie,apoi sǎ aprind lemenele. Sǎ aştept sǎ se încǎlzeascǎ apa, apoi sǎ o iau în oala de lut, sǎ o car şi sǎ o torn pe mine sǎ mǎ spǎl. Si nici mǎcar nu puteam sǎ reglez temperatura sau sǎ o pun sǎ facǎ hidromasaj. Si te trezeşti din toatǎ povestea asta şi îţi dai seama cǎ toata munca asta a insemnat doar douǎ secunde, cât ai ridicat mânerul robinetului!Cineva deja a tras ţevi de la râu, a inventat gazul şi centrala termicǎ, a fǎcut sǎ ai presiune şi a adus toate astea la tine în baie! Nu ţi se pare cǎ deja eşti norocos?Nu respiri umpic mai mult aer, dintr-odata?

Bun, mergem mai departe.Vrei sǎ îţi faci cafea. Şi te gândeşti, în timp ce dai drumul la miniespressor: pentru curentul ǎsta electric a fost nevoie de secole de încercǎri şi invenţii. Reţeaua a fost instalata de zeci, sute de oameni, ca sǎ mi se aprindǎ şi mie becul verde sǎ pot da drumul la cafea sǎ curgǎ. Pui cafeaua în sitǎ şi te gândeşti cǎ pânǎ sǎ ajungǎ acolo,au fost zeci de negrii care au muncit pe plantaţii sǎ cultive cafeaua, au fost tirişti ce au transportat-o,au fost unii ce au prajit-o,macinat-o şi distribuit-o.Doamna blondǎ de la magazinul din colţ s-a trezit la şase ca sǎ ţi-o vândǎ ieri.Iar tu?Ce faci? Doar iei cu linguriţa şi o pui in sitǎ.Apeşi încǎ un buton şi licoarea ce îţi dǎ energia e gata!

Şi poţi continua aşa la nesfârşit când îţi faci mâncarea, când te îmbraci, când citeşti mailul( aici poţi sǎ te gândeşti cum trimiteai fişiere PDF prin porumbei voiajori)
Cum e ? Parcǎ te vǎd cum deja zâmbeşti  Da,aşa e. Eşti un om norocos. Norocos cǎ ştii cum sa începi şi cum sǎ ai... O ZI BUNA!