Campia are istorie(IV) Cine a fost Ionel Floasiu

I-am vzut cu totii numele scris pe Casa de Cultura si probabil habar nu aveam cine e acest Ionel Floasiu. Pe scurt, lui i se datoreaza infiintarea Clubului Sportiv pe care economia de azi a avut grija sa il desfiinteze, lui i se datoreaza infiintarea Palatului Culturii care acum e doar Casa de Cultura. Si inca o performanta pentru Campia Turzii: 1937, Floasiu introduce pentru prima data stropirea străzilor aceasta fiind efectuată motorizat! Sa se mai laude Vasinca sau altii cu stropitorile lor!
Eu zic ca merita sa descoperiti mai departe...



Una dintre cele mai importante personalităţi din perioada interbelică care a influenţat şi a marcat, viaţa socială, culturală şi economică a Câmpiei Turzii, un patriot şi un om plin de candoare şi energie, este Ionel Floaşiu.


S-a născut pe 17 septembrie 1893 în Galeş, comuna Sălişte, judeţul Sibiu, originar dintr-o familie de ţărani români, provine dintr-o familie cu şapte copiii deveniţi apoi mici comercianţi, cu bunicul preot ortodox, tatăl său Niculaie, cârciumar şi mama sa Paraschiva, învătătoare. A urmat şcoala primară confesională, primele cinci clase în satul natal. Este elev la Liceul Andrei Şaguna din Braşov, unde în anul 1913 susţine bacalaureatul, fiind un elev eminent.
Primeşte în 1913,o bursă de studii de la Mitropolia Ortodoxă Româna din Sibiu, pentru secţia de mecanică a Politehnicii din Budapesta.
In septembrie 1914, este încorporat şi urmează timp de trei luni, Şcoala de Ofiţeri de rezervă din Steyer (Austria). Timp de patru ani a fost militar combatant, până la demobilizarea din 1918.
În toamna lui 1918 revine de pe front în Galeş, şi participă la constituirea Gărzii Naţionale Române din localitate , al cărui şef este ales paticipând la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
Din februarie 1922 Ionel Floaşiu este angajat la Industria Sârmei S.A fiind primul inginer roman al acestei fabrici.În intreprindere a activat timp de 23 de ani, deţinând funcţiile de inginer şef,apoi subdirector, iar între ani 1930-1945 a deţinut funcţia de director general al Industriei Sârmei.

Nevoia de muncitori tineri, specializaţi, din rândul localnicilor, face ca în toamna anului 1927 sud directa îndrumarea a lui Ionel Floaşiu să ia fiinţa Şcoala de Ucenici de la Industria Sârmei, primul Cămin de Ucenici din ţara,(azi Policlinica Veche) unde a predat ştiinţele tehnologice, fizica şi cursuri de specialitate în materiale.
Mai bine de două decenii a activat în viaţa publică, culturală şi spirituală a comunei Câmpia Turzii, astfel in 1923 este unul din fondatorii "Clubului Sportiv Industria Sârmei" al cărui preşedinte a fost de la înfiinţare până în 1945, club pe care la sprijinit moral şi material, a iniţiat amenajarea unor baze sportive(Stadionul Industria Sârmei, Arena de Tennis, Popicăria).
Între anii 1930-1945 sub îndrumarea sa se înfiinţează turnătoria şi trăgătoria de metale, fabrica de cabluri electrice, cositoria de sârme, fabrica de sârma ghimpata, etc.

Între ani 1927-1944, înfiiţează la Câmpia Turzii Despărţământul Câmpiei Turzii al Astrei, unde este ales preşedinte, organizează primele şezători culturale, şi conferinţe din localitate.

În 1935 este iniţiatorul sistematizării ("ridicării") comunei Câmpia Turzii. Aflându-se la conducerea uzinei Industria Sârmei, a dispus executarea unor lucrări de infumuseţare a comunei, introducând iluminatul public pe principalele străzii din localitate, amenajarea primelor trotuare cu piatra cubică şi nisip, iar in anul 1937 introduce pentru prima data stropirea străzilor aceasta fiind efectuată motorizat.

Între anii 1930-1945 este ctitor al Palatului Cultural al Industriei Sârmei Câmpia Turzii, in prezent Casa de Cultură "Ionel FLOAŞIU" şi a Bisericii Ortodoxe Romane din centrul oraşului.

În anul 1945 in mod abuziv, în urma unei intervenţii politice a aşa zisului "Comitet de fabrică" este înlăturat de la conducerea uzinei, fiind obligat să părăsească Câmpia Turzii.

După plecarea silită din Campia Turzii 1945 până in 1948, este consilier tehnic la direcţia generală din Bucureşti al Societăţii Industria Sârmei şi director general al fabricii Ancora Româna-Braşov cu sediul in Bucureşti.

Lucrează, pentru o perioadă scurtă, ca inginer la centrala Industrilor Siderurgice (1948-1950), apoi patru ani la Intreprinderea de electricitate Sibiu, între anii 1954-1956 la fabrica de Elastic Sibiu.

În anul 1956 s-a pensionat la limita de vârstă, avand o pensie derizorie, care în urma intervenţiei comitetului Partidului Muncitoresc Român, i-a fost sistată timp de trei ani (1961-1964).

Astfel la 70 de ani este nevoit să lucreze din nou. A lucrat câteva luni la Arhivele Statului, la Muzeul Bruchental Sibiu (cateva luni), la Primaria comuniei Tălmaciu (trei luni).

Merită menţionat faptul că între anii 1962-1977 a întocmit monografie a cinci sate româneşti care compuneau Scaunul Săliştei Sibiului, lucrare de 210 pagini care a rămas în manuscris, cu referiri la trecutul istoric, social, cultural şi etnografic al acestor aşezări.
Ca un paradox, deşi a fost ctitorul Casei de Cultura, în anul 1945 pe data de 17 iunie la inaugurarea aşezământului nu a putut fii prezent, în acea perioadă fiind exilat din Câmpia Turzii, având interdicţia de a vizita oraşul.
În anii 70 la cererea sa şi în urma intervenţiei tovarăşului director general al ISCT Ioan Stanatiev îi este permis să viziteze Clubul Muncitoresc de atunci, şi Uzinele Industria Sârmei Câmpia Turzii.

A promovat cultura, tradiţia şi literatura poporului român timp de câteva decenii. A fost considerat un duşman al poprului, şi trimis într-un pustiu al ignoranţei, în umbra istoriei, mai bine de 60 de ani. A fost participant la patru evenimnete istorice, beligerant în primul război mondial (bătălia de la Tirol), revoluţia lui Bela Khun 1919 Ungaria şi intarea în Budapesta a armatei române, participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, participă la inaugurarea Universitaţii Cluj in 1920.

A vorbit şi a scris în patru limbi străine germana, franceza, maghiara şi latina.A tradus în anii studenţiei, legi şi documente emise de Antanta. A fost în relaţii de prietenie cu personalitaţi ale vremii ca: Iuliu Maniu, Lucian Blaga, Jan Urban Jarnic, Partenie Comşa, Iuliu Haţeganu.

Odată cu trecerea în patrimonial Consiliului Local Campia Turzii, Clubului Muncitoresc, începând cu anul 2003, ca un gest reparator a fost ales patronul spiritual al Casei de Cultură, al cărei ctitor este , aşezământ cultural care azi îi poartă numele: Casa de Cultură "Ionel FLOAŞIU".

Sursa:
Foto si text: Casa de Cultura