Despre devenire

Suntem un mic embrion si , cam in luna a sasea incepem sa dam din picioruse. Atunci, invaraiabil...mama ne pune o eticheta-copilul asta devine fotbalist. Crestem si, dupa ce intalnim niste tanti si nene interesanti ne dorim sa devenim de toate. Si nu ma apuc acum sa enumar lista oficiala a ocupatiilor din Romania.
Pe la adolescenta , una dintre dorintele nostre cele mai mari este sa ne facem simtita existenta.Lumea trebuie sa afle ca existam si facem tot felul de lucruri cool-mega- funky, din categoria"hello, people!!!sunt aici". Unii, mai trist si mai emo-tivi... incearca sa arate ca exista , printr-o tentativa de ne-existenta. Daca am supravietuit momentului, cam prin liceu,visele noastre devin din ce in ce mai pozitive si  vrem , nu doar sa fim, ci vrem sa fim cineva.Si inchidem ochii si visam cu ochii deschisi. Facem cele mai grozave eseuri in mintea noastra , scenarii si epitete care... mai tarziu ne vor da peste nas , daca nu le-am si realizat.
In ceea ce ma priveste pe mine,scenariul asta zugravea un tip intelept,rabdator , la care oamenii vin siroaie sa isi spuna pasul si sa primeasca sfaturile ce sa le schimbe viata intr-o clipa. Ma visam cel mai agil psiholog si deja imi imaginam cum pana si Dumnezeu vine sa stea la sfat cu mine, intr-o audienta oficiala. A venit momentul sa imi aleg facultatea si eram singurul dintre colegii mei care nu avea decat un singur dosarel cu vise, o singura optiune. Acel Dumnezeu din visul de mai devreme, m-a ajutat sa si ajung acolo , si deja ii eram dator cu o sedinta gratuita.:P  Nu puteam nici o secunda sa cred ca nu voi fi cel mai mare si mai bun psiholog, si mediocritatea nu avea ce sa caute in dosarelul meu de vise. Nici dificultatile. Nici sesiunile.Nici cursurile plictisitoare si codificate de neuropsihologie.Nici lenea ce uneori imi da tarcoale...Nici lipsa de bani.
Au trecut trei ani... si dosarul meu de vise e departe de a fi inchis. Putine vise realizate...si... mai grav... multe alte vise deschise , ce isi asteapta randul... Fiecare din ele devenind tot mai importante.Si ajung la o concluzie...Verbul "a deveni" este un verb continuu...  Devenim zilnic , si niciodata nu suntem decat o instanta temporala a ceea ce vom fi maine... Dosarul ramane deschis, visele la fel...Iar blogul acesta nu va face altceva decat sa puna in cuvinte si sa fie martorul devenirii...