23 iul. 2009

Cu dor de Campia (IV) ...aici au fost nişte oameni care “au sfinţit locul”


M.G. traieste cu dor de Campia si isi aminteste cu drag de copilaria petrecuta aici. Scoala, parcul, patinoarul si arenele de tenis din Colonia Maria, cinematograful si cofetaria Casata sunt locurile cele mai vii in amintitrile domniei sale.

M-am născut in Campia Turzii, acum 57 de ani. Acolo mi-am petrecut copilăria, şcoala generală şi liceul, pană în 1970, când, plecând la facultate într-un oraş mai mare, veneam acasă doar în vacanţă.

Pot să spun despre şcoală că era foarte serioasă. Absolut toţi profesorii îşi predau cu mare conştiinciozitate materia lor. Profesorii de limbi străine erau mai rari, fie făceau naveta de la Cluj, fie predau limba rusă. Am avut profesori de calitate la multe materii, de care îmi aduc aminte cu drag şi recunoştinţă, pentru că te făceau să iubeşti cartea. Eram pregătiţi şi pentru olimpiade şi chiar aveam rezultate remarcabile. Pe vremea aceea un profesor era o persoană respectată şi avea de asemenea o condiţie materială foarte bună. Lor le datorez o parte importantă din cariera şi educaţia mea.

În liceu, aveam un parc, teren şi sală de sport, iar profesorii de sport chiar lucrau serios cu noi, un lucru foarte important pentru mine astăzi. În pauze ne plimbam prin părculeţul liceului şi mâncam cornuri sau covrigi cu iaurt, de la bufetul şcolii.
Mai trebuie să spun că nu exista noţiunea de meditaţii decât pentru elevii cu probleme, nu copiau decât elevii codaşi, şi nici aceştia mereu.
Pentru că distracţiile erau puţine, colegii de clasă eram foarte uniţi. De Paşti şi de Crăciun, mergeam cu toată clasa la udat respectiv colindat, întâi la profesori şi apoi la fiecare acasă, şi totul se termina cu o petrecere care ţinea până dimineaţa, acasă la unul dintre noi. La Paşti plecau întâi băieţii şi apoi fetele se alăturau una câte una la grup.

Mai erau terenurile de tenis unde iarna se putea patina,( deoarece pe atunci iarna începea în decembrie şi se termina la 1 martie,) timp în care era gheaţă pe patinoar. Seara se uda cu furtunul patinoarul, iar dimineaţa era oglindă. Vara se juca tenis, era un antrenor bun şi au fost mulţi campioni naţionali proveniţi din Campia Turzii.

În afară de cele două petreceri anuale tradiţionale, mai erau zile de naştere sau onomastice. În rest, ne întâlneam câţiva şi jucam canastă, sau mergeam la film, sau pe terasă la club, unde era o cofetărie cu o îngheţată senzaţională. Ne vizitam foarte mult unii pe alţii şi nu era necesar să dai telefon să te anunţi. Nu era ceva neobişnuit să mergi la un coleg în vizită, mai ales după amiaza, când oricine se aştepta la o musafiri. În general, mergeau băieţii la fete în vizită, nu neapărat să le curteze, ci doar aşa pentru societate pentru că mai veneau şi alţi colegi. Erai tratat cu dulceaţă sau sirop făcute în casă.
Sigur că, erau şi multe dezavantaje. Cofetăria de la club s-a închis la un moment dat şi oricum, nu aveam întotdeauna bani de cofetărie. Cinematograful, însă, a funcţionat mereu, şi preţuirile nu erau prea mari. Patinoarul, de la un moment dat nu a mai funcţionat.

În concluzie, pot să spun că peste tot funcţionează zicala “ Omul sfinţeşte locul “, iar aici au fost nişte oameni care “au sfinţit locul”.
M.G.

2 comentarii:

Finy spunea...

Acum nu se mai face scoala ca atunci acuma sunt profesori carora nici nu le pasa .....:|

Anonim spunea...

Uscături sunt în orice pădure. Ca şi copaci frumoşi.
Într-adevăr, mulţi medici ar trebui să meargă la cabinetul Doamnei Doctro ca să înveţe!

Trimiteți un comentariu

Sunt foarte curios ce parere ai despre asta!
Astept comentariile tale.

Daca nu ai un cont Google si alegi sa scrii prin optiunea "Anonim", fii dragut(a) si scrie in paranteza numele tau la sfarsitul mesajului.

https://www.google.com/accounts/NewAccount

Arhiva completa

Top 10 postari